Mihai Ivascu

Azi, de Ziua Mondială a Artei, vă propunem un top al celor mai scumpe 10 lucrări de artă contemporană aparținând unor artiști în viață. Pop-art, fotorealism, realism magic etc – indiferent de „coloratura stilistică”, pentru cele de mai jos s-au licitat sume exorbitante.

Multe personalități istorice au murit în trena unor neglijențe care puteau fi evitate, cu atât mai mult cu cât aveau acces la medici, profesori și alți învățați, la cunoaștere și doctorii. Carevasăzică, să cunoaștem ultimele file din viața celor bogați, faimoși și cam căpoși.

La finele lui 2019, cea mai reputată companie de ghiduri turistice din lume, Lonely Planet, lansa pe piață obișnuitul top al celor mai frumoase 10 orașe ale lumii (destinații de vacanță pentru anul următor), un top la care experții lucrează îndelung, coroborând tot soiul de statistici.

Pe 8 aprilie se fac 109 ani de la nașterea lui Cioran, geniul disperării, al dubiului, moralistul care ura sfătoșenia, sinucigașul perfect al scriiturii, amant benign într-ale vieții. Să ne ajutăm, așadar, de unele dintre cele mai sfâșietoare citate din filosoful român de talie mondială.

Cu săpunul aliat, să deschidem robinetul istoriei și să lăsăm veacurile să curgă. Dintre toate invențiile imaginate de om, fanionul igienei a născut cele mai multe controverse și „nefăcute”, fie vreme de pace, război, ciumă sau coronavirus.

Multe s-au pomenit pe pământul nostru, între care și „moda” renascentistă (și apoi barocă) a cântăreților castrați. Să fii „castrato” însemna să ai faimă, bani, să duci o viață promiscuă, să mori fără urmași. Cum arăta viața unui castrato?

Sunt oameni care se izolează de lume nu doar de nevoie, dar și de voie. Iată povestea unei familii din Rusia care a trăit departe de semenii ei vreme de 42 de ani, ascunsă în taigaua siberiană. Ultimul membru al familiei e și astăzi în viață.

Ca niciodată poate, în contextul pandemiei de COVID-19, pe țărmul abrupt dintre panică și prevenție, popoare din toate colțurile globului se spală asiduu pe mâini. Dar v-ați întrebat vreodată cine ne-a învățat să ne spălăm pe mâini?

Gânditorii globali ne dau de înțeles că, după ieșirea din pandemia de COVID-19, vom da nas în nas cu o lume schimbată. Iată cele mai importante predicții ale analiștilor de pretutindeni, citați de gazetele politice Foreign Policy și Politico.

În iureșul pandemiei de COVID-19, cu sute de cazuri de coronaviroză în România, și mii de persoane decedate la nivel global, vă propunem două lucruri: unu, un sumar al evenimentelor, cu reîntoarcere la piața de pește Huanan din Wuhan, provincia Hubei; doi, o altfel de interpretare a crizei.

Pe 22 martie 1965, Ceaușescu e numit prim-secretar de stat. Începe „Epoca de Aur”. În 24 de ani, nicio decizie a „mult-iubitului conducător”, nicio mostră din realitatea vieții de zi cu zi n-a scăpat netaxată cu... o glumă!

7 zile internaționale ne dau ghes azi, 21 martie 2020, în plină pandemie COVID-19. E ziua poeziei, a pădurilor și a teatrului de păpuși. E zi de luptă împotriva discriminării rasiale, întru ajutorarea copiilor străzii, a insomniacilor și suferinzilor de sindrom Down.

Unele dintre cele mai trebuincioase (ori „strict” simpatice) invenții și descoperiri ale lumii ăsteia le-au făcut copiii, asta după ce adulților le dăduse cu virgulă în repetate rânduri.

Antena 1, ora 20:00. Aseară, la televizor. Next Star. Amir, Brianna, Maria Răducanu și toată gașca-n păr. Subiectele zilei sunt altele, pe alea le veghem împreună. Dar ce s-a întâmplat aseară ne-a scos din starea de veghe. Am ațipit. Și ce bine a fost.

Scriitorul american William Gibson scria că „viitorul e deja aici, doar că nu e distribuit în mod egal”. Așa pare să fie. Holograme, cyborgi sau „mantii” invizibile - în unele părți ale lumii, toate aceste „SF-uri” există. Nu mai sunt de mult ficțiune, ci invenții funcționale. Știință.

În 1835, în Țara Românească, un român încearcă să pună-n practică niște idei de stânga. Retrospectiv, putem afirma că e primul făcător de comunism din părțile noastre, dacă nu chiar primul din lumea modernă.

Thea Luca și Muzeul Colecțiilor: o poveste în care nimic amețitor nu pare că se întâmplă, și totuși se întâmplă că, la finalul ei, comunismul cade. Aveți răbdare și veți afla cum.

Se împlinesc 43 de ani de-atunci. 4 martie '77. Marele cutremur. Calamitățile nu-și anunță vizita. 4 martie '77, o spaimă care încă ne bântuie. Și pentru care nu suntem cu nimic mai pregătiți acum decât atunci.

Azi, 3 martie, e Ziua Mondială a Scriitorilor. De mână ne țin 100 cele mai valoroase scrieri ale secolului trecut. C-un scurt „de ce” din partea noastră și, uneori, c-un rând din operă.

Ghiocei, coșari, împletituri roș-albe, trifoi cu patru foi, broșe, „natura se trezește la viață”, piețari care-și strigă marfa sus și tare, „atenții”, bomboane, zambile ș.a.m.d. Ați prins ideea, e din nou 1 Martie, e gustul dulce-zgomotos al unei zile pe care o recunoaștem dintr-o mie.

Dan Negru a împlinit 49 de ani. Jumătate de veac minus o rotație completă a Terrei în jurul Soarelui. E genul de vârstă care clamează un mic moment-baricadă din calea timpului ce fuge ca nebunu' – nu că n-ar fi Dan Negru un obișnuit al secundarului alert, însă e... Chiar așa, cum e Dan Negru?

A fost odată ca niciodată... Fără „ca niciodată”. Pentru că ce urmează să auziți e aievea. „Basmul” unei insule locuite care, 50 de ani cât a fost a românilor, i-a râs timpului în față. Aici nu s-a știut de război sau de comunism. Ada Kaleh a fost scutită de istorie, a existat în afara timpului.

De ce e limba română așa o limbă unică? Nu că vrem noi, românii obișnuiți, ci c-o admiră de la înălțimea propriilor studii chiar lingviștii și istoricii străini, cărora nu le putem reproșa subiectivitatea. Iată 11 explicații pentru care româna e într-adevăr specială.

Muzeul Metropolitan de Artă din New York, prescurtat Met, împlinește astăzi, 20 februarie, 128 de ani de la înființare. Met e cel mai mare muzeu din Statele Unite, al treilea cel mai vizitat muzeu din lume. Conține peste 2 milioane de lucrări. O singură pictură de-acolo e făcută de-un român. Care?

Istoria mai face și nefăcute. Uneori, un nume care-ar trebui să fie pe buzele tuturor românilor, pe raftul ăl de sus, pică din greșeală în coșul uitării. Asta s-a întâmplat cu eroina pe care o vedeți în fotografie. Se numește Lizica Codreanu. Francezii îi cunosc bine numele.

N-a muncit o zi. A făcut înconjurul lumii. A trăit ca un nabab, a trăit și lefter. Vorbea trei limbi străine. Prinț sau șarlatan? Nemții și americanii i-au ecranizat viața. A scris o carte, s-a vândut în toată Europa. Îl chema George Manolescu. Un român din Ploiești.

Profesoare, colonelese, pianiste – iată rostul de zi cu zi al doamnelor care i-au învățat pe români să gătească. Niciuna nu era bucătăreasă „de profesie”, și niciuna nu bănuia că volumul ei de bucate va fi „pâinea și cuțitul”, abecedar de gusturi pentru atâtea generații de gospodine...

Azi, 12 februarie, se împlinesc 125 de ani de la apariția cinematografului. „E cea mai frumoasă înșelăciune din lume”, spunea Jean-Luc Godard prin anii '60, când oamenii văzuseră deja și filmul mut german, și „Pe aripile vântului”, și „La dolce vita”. Filmul nu mai era un mister pentru nimeni.

Pe 6 februarie 1912, la München, într-o casă bavareză, se naște Eva Braun, cea care va fi reținută de istorie drept „iubita lui Hitler”. Și atât. O figură căreia îi ștanțăm destinul din 3 cuvinte. Unde și cum s-a desfășurat viața femeii pe care Führer-ul a ținut-o atât de bine ascunsă?

Într-un apartament de bloc din Constanța anului 2020, la etajul 10, locuiește o femeie de 91 de ani. E românca Marta Vasiliu, fostă prizonieră în lagărul din Siberia, un om căruia destinul i-a surâs în necinstit de puține rânduri. „Oare cum ar fi fost viața mea dacă fotograful nu apăsa pe buton?”

„Sunt un om obișnuit.” De câte ori n-ați auzit afirmația asta? Iată că cei de la National Geographic au realizat un studiu în care construiesc, cu ajutorul statisticii, portretul mult-uzitatului „om obișnuit”. Studiul din 2011 a fost îmbunătățit, de-a lungul anilor, de diverse publicații de profil.

Nu de la bal, la spital, ci de la spital, la bal: iată traiectoria frumuseții în zilele noastre, când tot mai multe persoane apelează la operații estetice. Surprinzător, istoria operațiilor estetice e, de fapt, istoria rinoplastiei, doar că rinoplastia... nu a avut mereu de-a face cu frumusețea!

Flirt, căsătorie, divorț. Cum se luau românii acum două secole? Dar de divorțat, aveau voie? „Românul e familist convins”, umblă vorba la noi în cetate, și e greu de spus dacă e așa au ba. Cert e că atât căsătoria, cât și divorțul aveau rânduieli bine stabilite în România secolelor XIX-XX.

Să schițezi pe repede-înainte biografia lui Leon Dănăilă înseamnă să refuzi o idee de preț a creștinismului: chipul lui Dumnezeu există în om. Ori chipului lui Dumnezeu în om nu-i poți însăila viața, e derizoriu. Totuși, măcar astăzi, noi vom încerca să-l cunoaștem. Dar altfel.

Felul în care arată lumea azi nu se datorează neapărat unor lungi procese de reflecție la care au luat parte cele mai luminate capete ale umanității. De fapt, majoritatea evenimentelor istorice decisive au ținut de hazard. De mici greșeli umane care-au schimbat ireversibil soarta noastră pe pământ.

„Ce este scriitorul?”, se întreba G. Călinescu. „Un creator de monumente morale făcute cu spiritul și cu mâna”, își răspundea singur acesta. Totuși, să nu uităm că scriitorii sunt... oameni. Ca toți oamenii, au (avut) și ei fixuri, obiceiuri și „situații de viață”, unele fericite, altele mai puțin.

„Balta Albă”, „Titan”, „Cotroceni”, „Drumul Taberei” etc – de unde toate aceste denumiri? Dacă povestea ciobanului Bucur o știm deja, atunci să cunoaștem și poveștile cartierelor din București...

Să faci biografia unui om cum e Marcela Motoc pare o impietate adusă noțiunii de actor, fiindcă Cella, cum îi spun prietenii, e o actriță felliniană – actriță în toată bucuria cuvântului, din sculare și până-n culcare, cu aceeași neobosită plăcere, talent imens multă muncă.

Politicieni, actori, muzicieni, scriitori – nimeni nu s-a născut consacrat. Înainte să dea lovitura, oamenii faimoși de ieri și de azi au avut meserii care mai de care mai surprinzătoare.

Omul, cât stă pe pământ, să planteze un copac, să facă un copil și să construiască o casă. Făcând așa, va reuși să învingă sentimentul că viața a trecut pe lângă el. Dar dacă nu reușim niciuna din cele 3? Se pare c-ar mai fi o variantă. De Ziua Culturii Naționale, câteva rânduri închinate teatrului.

Africa, leagănul civilizației, adică locul de unde civilizația a plecat și nu s-a mai întors niciodată. Demult, pe-aici umblau cei mai vechi oameni. Astăzi umblă doar cei mai nefericiți. Niger, statul de la buza deșertului Sahara, e cea mai săracă țară din lume.

Un reportaj The New York Times ne arată cum funcționează un liceu afgan dintr-un cătun uitat de lume, fără acoperiș, căldură sau computere, dar cu speranța că ambiția de a fi cel mai bun la școală îi va scoate pe copii la liman.

Munca s-a culcușit bine în viețile noastre și, pentru mulți, e singurul lucru dătător de sens. Dar cum am ajuns să muncim? De ajutor ne e infograficul celor de la History of Ideas.

Da, lumea e plină de surprize. Genetic, asemănarea dintre un om și o banană este de 60%, caietele lui Marie Curie încă sunt radioactive, și sunt mai multe forme de viață care mișună pe pielea unui singur om decât oameni pe Pământ. Așadar, să răsturnăm sacul nebănuitelor...

România n-a dus lipsă de mofturi și capricii. Bogații români de odinioară voiau să rămână în conștiința înaintașilor prin extravaganțe bine plasate, și pasiența le-a ieșit, după cum se vede. Cu leul în casă și șarpele pe umăr, să dăm mâna cu cei mai excentrici români din istorie...

„A freca menta”, „a nimerit orbul Brăila”, „blană” etc, expresiile românești arată că, la noi, cel mai bine a dus-o umorul. Ca-n joculețul cu „telefonul fără fir”, de la ce s-a plecat și unde s-a ajuns e cale lungă...

Mai săptămâna trecută ne luam desaga-n spate și porneam într-o călătorie (imaginară) ca să aflăm cum își petrec oamenii Crăciunul. Călătorului îi stă bine cu drumul, așa că mai fugim de-acasă încă o dată, să ne minunăm de cum e primit Noul An în lume.

Pseudonim literar: Carmen Sylva. Cine? Întâia Regină a României. Nume la naștere: Elisabeth, Elisabeta. Scriitoare. Scopul declarat al vieții ei era să ajute toți românii. L-a dus la capăt până la moarte. Am uitat-o. Regina uitată. Dacă nu vă e cu supărare, să ne-o aducem aminte.

A trecut Crăciunul, vine și Revelionul. În „șpagatul” dintre cele două evenimente, oamenii resimt oboseală, nervozitate și un sentiment de inadecvare. Înainte vreme, lucrurile astea se puneau pe seama agitației din jur sau meniului prea îmbelșugat. Recent, scandinavii au cercetat fenomenul...

Da, exact așa. Lui Moș Crăciun i s-a pus condeiul în mână târziu, de-abia prin anii '50, în Franța. Astăzi, francezii răspund la scrisorile copiilor din toată lumea. Sunt obligați prin lege. A fost nevoie de-o iarnă ca-n povești și o femeie cu haz...