Aici, o învăţătoare a transformat orele plictisitoare într-o aventură pe care copiii abia aşteaptă să o trăiască. Este un exemplu real despre ce se poate face în şcoala românească plină de lipsuri, cu multă voinţă şi dragoste.
Aşa începe o zi la Clasa Întâia a Şcolii Emil Panaitescu din Cudalbi. Copiii sunt veseli şi abia aşteaptă să vadă ce nouă poveste le va spune învăţătoarea lor. Astăzi este rândul Gâscanului Gicu să fie protagonist.
De fapt exact acesta este secretul învăţătoarei Anca Dediu. Orele ei au o temă şi curg firesc, iar copiii nu simt că învaţă, ci că se joacă.
Anca Dediu a fost şi ea elevă a şcolii şi predă aici de 20 de ani. Spune însă că este îndrăgostită de meseria ei şi că mereu caută metode pentru ca elevii ei să progreseze şi să achiziţioneze informaţii fără presiune sau teamă. Iar rezultatele nu se lasă prea mult aşteptate.
Copiii se simt liberi să fie ei înşişi, să râdă şi să înveţe în ritmul lor. Nu sunt obligaţi să stea în bănci, iar atunci când obosesc de atâta învăţat prin joacă pot citi liniştiţi sau pot colora în tihnă. Conducerea şcolii susţine stilul inedit al doamnei învăţătoare şi se bucură de rezultatele ei.
Exemplul clasei întâi A de la Şcoala din Cudalbi rămâne reprezentativ pentru zicala „omul sfinţeşte locul” şi poate deveni sursă de inspiraţie pentru orice dascăl vrea să facă mai mult pentru elevii lui.