Ce trebuie sa stii despre dezvoltarea copilului in perioada prenatala

Perioada prenatala dureaza aproximativ 280 de zile, timp in care cresterea embrionului si apoi a fatului este vertiginoasa. De aceea este important sa stii prin ce trece copilul tau si ce trebuie sa urmaresti in dezvoltarea lui.

Publicat: Vineri, 29 Iulie 2011, 00:00 | Actualizat Sambata, 30 Iunie 2012, 10:52

Ca urmare a dezvoltarii accelerate a sistemului nervos si a organismului, in perioada prenatala sunt inregistrate reactii tot mai complexe ale copilului:

- reactiile motorii difuze apar pe la 9 saptamani;

- bataile inimii pot fi inregistrate la 10 saptamani;

- miscarile respiratorii la 12 saptamani;

- miscari ale traiectului digestiv la 16 saptamani;

- miscari ale pleoapelor, buzelor si picioarelor la 16-20 saptamani;

- reactii vocale si comunicative la 32 saptamani

Incepand cu luna a 5-a, mama poate simti miscarile fatului. El deschide si inchide ochii si poate sa-si stranga pumnii. Din punct de vedere anatomic, aparatul auditiv este relativ functional din luna a patra si se maturizeaza in luna a saptea de la fecundatie. Incepand cu luna a saptea, copilul poate deja sa vada, ochiul fiind complet constituit. Doarme si se trezeste des si chiar sughite. Dupa 25 de saptamani, copilul este activ 14 % din timpul zilei.

Activitatea senzoriala

In perioada prenatala copilul are numeroase experiente senzoriale, astfel incat uterul poate fi considerat unul dintre cele mai timpurii centre ale invatarii.

Inca din luna a cincia copilul aude bataile inimii materne, ca si alte sunete exterioare care sunt filtrate prin lichidul amniotic. Acesta explica de ce nou-nascutul poate sa recunoasca vocea mamei si o prefera in locul altora.

Simtul tactil permite copilului sa simta contactul atunci cand abdomenul mamei sale este atins sau mangaiat. In plus, s-a observat ca fatul reactioneaza prin tahicardie si repliere daca pe abdomenul mamei se catapulteaza un jet fotonic.

Haptonomia (dialogul tactil cu copilul prin masarea abdomenului mamei) permite stabilirea unui contact cu copilul si stimularea acestuia. S-a demonstrat ca dezvoltarea motorie a copiilor care sunt fost stimulati in acest mod este mult mai rapida. De asemenea, acest tip de stimulare are un rol deosebit de important in stabilirea atasamentului prenatal. Stresul mamei insarcinate are ca efect amplificarea miscarilor intrauterine ale bebelusului si tendinta acestuia de a fi mai agitat dupa nastere.