Vorbeste pe un ton normal cu bebelusul tau pentru a nu ajunge balbait!

Parintii ar trebui sa adopte un ton obisnuit, cu intonatii normale, daca vor ca micutii lor sa nu devina balbaiti, dupa spusele psihologului Marcela Causneanu, logoped în cadrul Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii "Marie Curie".

Publicat: Miercuri, 01 Septembrie 2010, 00:00 | Actualizat Marti, 03 Iulie 2012, 14:25

Urmărește A1 pe Discover

Ce este balbismul

"Balbismul (balbaiala) este o tulburare de vorbire, destul de grava, pentru ca afecteaza si gandirea, si emotia, si comportamentul copilului. În general, un parinte realizeaza ca micutul lui sufera de balbism cand acesta are între 2 luni si 3 ani. În aceasta situatie, se poate vorbi despre un balbism fiziologic", spune psihologul Marcela Causneanu.

Prima cauza pentru care un copil se balbaie la aceasta varsta este mediul înconjurator: persoanele din jurul lui vorbesc foarte repede si el nu reuseste sa se exprime în acelasi ritm. Un alt motiv de balbism fiziologic: micutul gandeste mult mai repede decat este în stare sa vorbeasca, pentru ca limbajul lui nu este suficient dezvoltat.

Balbismul intermitent apare in urma unui soc

Articolul continuă după reclamă

O alta forma de balbism apare în jurul varstei de 6-7-8 ani. De data aceasta este o forma primara, care este de doua tipuri: intermitenta si continua.

"Balbismul primar intermitent este legat de o relatie afectiva, o schimbare, un soc, o situatie neasteptata. Copilul se simte în acest caz ca pe nisipurile miscatoare. În consecinta, limbajul fiind printre ultimele achizitii intelectuale, este primul care cedeaza."

Este important, totusi, ca parintii sa stie ca nu orice copil care trece printr-un soc (indiferent de felul acestuia) se va balbai la un moment dat. Copiii, ca si adultii, reactioneaza diferit: unii se plang de dureri de cap, altii de crampe la stomac etc. Altii se balbaie. În general, socul afecteaza punctul nevralgic.

Balbismul continuu tine de o trauma sau o presiune de lunga durata

"Spre deosebire de balbismul intermitent, cel continuu se instaleaza la copilul care a suportat o presiune, o tensiune sau chiar a trecut vreme îndelungata printr-o stare de confuzie. Acest tip de balbism este legat de formarea imaginii de sine a copilului. Daca cineva din jurul lui e foarte critic, copilul va reactiona. De multe ori, este o problema de relationare. În cazul în care copiii cresc într-un mediu tensionat, oscilant, în care totul se desfasoara în ritm alert, ei au toate «sansele» sa se balbaie."

O alta clasificare a tulburarii de vorbire se realizeaza dupa locul în care este repetata silaba dintr-un cuvant. "Sunt cei care au un blocaj la începutul cuvintelor, cei care repeta anumite silabe, dar si situatii mixte. În ceea ce priveste terapia, cazul cel mai usor de rezolvat este cel în care are loc blocajul initial", afirma psihologul consultat de Jurnalul
de sanatate.

Conditia medicala poate fi contagioasa

Alte modalitati care ar putea determina instalarea balbismului sunt de natura familiala sau colegiala. Astfel, desi nu se poate spune ca balbaiala este ereditara, în familiile în care exista un astfel de adult, sansele ca si unul dintre copii sa aiba probleme de exprimare sunt foarte mari. "E o anumita sensibilitate", spune psihologul.

Inclusiv un coleg de clasa balbait poate fi factor declansator. "Copilul imita stilul de a vorbi al colegului balbait, pentru ca i se pare atractiv si se trezeste la randul lui cu dificultati de exprimare. În aceste conditii, trebuie începuta terapia cu parintii, deoarece ei sunt factorii cei mai importanti", avertizeaza specialistul nostru.

Citeste continuarea pe Jurnalul National