Unele bacterii sunt inofensive pentru om, altele sunt chiar benefice, in timp ce altele sunt responsabile de un numar nesfarsit de infectii: infectii ORL, bronsite sau pneumonii, meningite, septicemii, endocardite sau peritonite, infectii ale tractului uro-genital, infectii ale pielii si tesutului subcutanat, ale osului si articulatiilor etc. Diagnosticarea si tratarea lor trebuie facute cu mare atentie, deoarece uneori aceleasi infectii pot fi produse de virusuri si nu de bacterii (situatie in care tratamentul cu antibiotice nu este indicat). Pe de alta parte, o infectie poate fi produsa de bacterii (sau asocieri de bacterii) diferite, care necesita antibiotice diferite.
Exista cateva sute de antibiotice, administrate pe cale orala sau injectabila, avand fiecare indicatiile, dozele, interactiunile si efectele lor adverse. Gravidele si femeile care alapteaza, copiii si varstnicii, persoanele cu probleme renale sau hepatice beneficiaza de antibiotice eficiente, care le pot fi recomandate fara riscuri.
Interactiune
Antibioticele se administreaza in anumite doze si la un anumit interval, uneori inainte de masa, alteori dupa mancare, uneori cu evitarea unor alimente si obligatoriu nu trebuie asociate cu consumul de alcool. Ele au anumite interactiuni si reactii adverse: alergice (in special penicilina, la prima administrare reactivitatea organismului trebuie testata), digestive (diaree, dureri abdominale, varsaturi), hematologice, cutanate (eruptie, fotosensibilitate), afectarea auzului, infectii fun¬gice (in cavitatea bucala sau vaginala), de aceea trebuie sa cititi atent prospectul si sa raportati medicului eventualele probleme. De asemenea, ele trebuie pastrate corect in timpul folosirii, la frigider daca e nevoie sau la temperatura camerei, ferite de umiditate sau de lumina, astfel incat sa nu fie la indemana copiilor.
Rezistenta
Primele bacterii care au capatat rezistenta la antibiotice au fost stafilococii, in prezent existand tulpini care sunt rezistente la penicilina, meticilina, amoxicilina, eritromicina, oxacilina.
● Stafilococii reprezinta o mare problema mai ales pentru bolnavii internati in spital, in sectii de terapie intensiva sau chirurgie, la care pot determina septicemii, pneumonii, infectii chirurgicale greu de tratat. La persoanele sanatoase, stafilococii produc cel mai frecvent infectii ale pielii sau tesutului subcutanat, abcese sau celulita. Streptococii de grup A sunt in majoritatea cazurilor sensibili la penicilina, dar au fost descrise si tulpini rezistente la penicilina sau macrolide.
● Pneumococul, care poate produce infectii grave ca pneumonii, otite, meningite, septicemii, are tulpini rezistente la penicilina sau betalactamide.
● Enterococii, care erau in general germeni mai putin periculosi, au dezvoltat rapid rezistenta la vancomicina, pe care au transmis-o si unor tipuri de stafilococi.
● Gonococul a devenit rezistent la penicilina, tetraciclina, fluorochinolone. Fenomene de rezistenta prezinta si Escherichia Coli, Salmonella sau Campylobacter, bacterii care produc infectii gastro-enterale.
CE PUTEM FACE?
Sa cunoastem exact importanta si limitele antibioticelor. Ele sunt active doar impotriva bacteriilor, nu a virusurilor. Numeroase raceli, otite, sinuzite, bronsite, gastroenterite, meningite sunt de natura virala si nu trebuie tratate cu antibiotice. A lua antibiotice in mod necontrolat, ca o plasa de siguranta, ca o solutie prin care se evita consultul medical si investigatiile este o greseala. S-a observat ca pacientii pun o mare presiune asupra medicilor pentru prescrierea de antibiotice, pe care le considera tratamentul ideal. Astfel, in SUA s-a constatat ca 70% dintre pacientii cu simptome respiratorii care se prezentau la medic primeau antibiotice, desi in 80% dintre cazuri acestea nu erau necesare, cheltuindu-se 1,1 miliarde de dolari pe an pe aceste medicamente.
Sfatul medicului
Trebuie subliniat ca antibioticele nu trebuie prescrise automat pentru orice febra, tuse, stranut, raceala. Exista medicamente simptomatice care pot fi luate in acest scop! De asemenea, nu trebuie sa va administrati singur antibiotice doar pe baza a ceea ce ati aflat de pe net sau de la prieteni. Nu inseamna ca daca ati folosit in trecut un antibiotic, acelasi medicament va este necesar ori de cate ori sunteti bolnav.
Nu presati medicul sa va prescrie imediat antibiotice, ci faceti investigatiile pe care el le cere. Uneori, medicul poate prescrie, pe baza unor protocoale, bazandu-se pe cele mai frecvente bacterii responsabile de o anumita infectie, un tratament. Alteori, va trebui sa faceti un examen de laborator, cu cultura si antibiograma.
Odata prescrise, antibioticele trebuie luate in doza prescrisa, la orele stabilite si pe durata hotarata de medic (uneori o perioada mai lunga, chiar de cateva saptamani). Nu intrerupeti tratamentul daca va simtiti mai bine, ci urmati intreaga cura prescrisa. Nu luati doze mai mari pentru a fi sigur de rezultat, caci acestea pot fi toxice.
Citeste tot articolul in Jurnalul
FOTO: Hepta
