Pentru cine este sarea o grenada

Multi se intreaba daca e bine sa existe solnita pe masa si cine are permisiunea de a presara sare peste mancarea din farfurie. Este cunoscut ca fiecare aliment are un continut de sare, dupa cum si legumele, fructele, laptele contin si glucide, adica zaharul in cantitati ce nu pot fi neglijate. Incepem cu concluziile, pentru hepatici, adica pentru bolnavii de ficat, marii dusmani sunt alcoolul si sarea.

Publicat: Miercuri, 05 Mai 2010, 00:00 | Actualizat Miercuri, 04 Iulie 2012, 08:34

Pentru cei care sufera de inima, sarea este un dusman, alaturi de grasimile care se depun pe vase. Pentru bolnavii de rinichi, sarea este un subiect care se discuta.

Era o vreme in care medicii ziceau ca sarea trebuie interzisa, dar mai apoi s-a descoperit ca exista boli de rinichi cu pierdere de sare. Ca atare, la unele boli de rinichi, sarea este contraindicata, iar la alte boli renale sarea e recomandata.

Din toate punctele de vedere, un sfat se impune: orice regim alimentar trebuie stabilit de medici. Dieta este o treaba aplicabila doar omului respectiv, pentru ca regimul alimentar se stabileste in functie de bolile pe care le are pacientul care a intrat pe usa medicului.

Bolnavii de inima si de ficat nu au voie prin alimente sa depaseasca ratia de sare pe zi, sa nu sara peste cantitatea de 4-6 grame.

Articolul continuă după reclamă

Deci, solnita nu are ce cauta pe masa. Cum se pune problema cu privire la proteine. Sa reamintim ca nu proteinele sunt principala sursa de energie. Proteinele sunt caramizile prin care se repara toate tesuturile.

Cu ceva vreme in urma se limitau proteinele in cazul hepaticilor. Greseala. Fiindca interzicand proteinele, bolnavul de ciroza isi consuma propriile proteine, distrugandu-se muschii si ficatul, conducand la un dezastru.

Azi, in bolile de ficat sunt acceptate proteinele, dar unele de calitate din categoria proteinelor animale si vegetale. Si in cazul bolilor de inima se recomanda proteine. Dar la bolnavul de rinichi adult se injumatateste cantitatea de proteine.

La copil se dau 1,5-2 grame de proteine nobile pe kilogram corp, dar la omul matur doar un gram de proteine pe kilogram corp.

In legatura cu grasimile, copilul e bine sa le manance, fiindca ele participa la construirea sistemului nervos. Dar prin inaintarea in varsta grasimile trebuie micsorate, caci ele se depun pe vase, perturband circulatia sangelui.