Sucursala unei mari banci din Romania, dintr-un oras mic. Distanta fata de Capitala: 30 de kilometri. Prima intrebare adresata ofiterului de credit: la cat se ridica, in cazul unui imprumut de nevoi personale, comisionul de administrare si daca este inclus in rata lunara tiparita pe graficul de rambursare. Raspunsul, confuz: „Da, este inclus. Este inclus. De fapt, cred ca este. Scuzati-ma! 539 plus 5 lei. Pentru ca, practic, costul de asigurare este de 46,5, acesta este obligatoriu - comisionul de administrare - si o sa fie 545 rata”.
De fapt, o banca isi stabileste dobanda fixa pe care o cere clientului in functie de o prognoza proprie privind dobanda la data scadenta a creditului. In niciun caz indicele LIBOR nu intra in discutie. In cazul nostru, ofiterul de credit, care este chiar directorul executiv al sucursalei bancare, nu prea stie ce-i cu indicele LIBOR: „Este o dobanda care se ia in calcul. Se stabileste la dobanzile practicate de banci la, la creditele bancare si se calculeaza pe, pe piata interbancara”.
De fapt, LIBOR este rata dobanzii practicate pe piata londoneza de catre bancile de prim rang, pentru remunerarea depozitelor lor reciproce.
Dobanda-cheie este dobanda de referinta stabilita de banca centrala, in cazul nostru BNR, cu valoare de reper in politica de creditare a bancilor. In cazul Romaniei, aceasta este de 5,25%.
Guvernatorul Mugur Isarescu a criticat in mai multe randuri bancile, pentru lipsa de pregatire a angajatilor. Ultima critica a venit chiar joi: “Faptul ca bancile comerciale acum nu reusesc sa creasca creditul, in opinia mea, deriva in special din faptul ca nu au sucursalele bine pregatite sa dea si altfel de credite decat credite de consum si credite ipotecare”
De la inceputul crizei, multe banci au renuntat la o buna parte din clienti, pentru a-si reduce costurile.
