În speranța de a schimba viața unor suflete chinuite, un vânzător din Delhi, India a condus o școală improvizată sub un pod de metrou din zona Yamuna Bank pentru mai mult de 300 de copii defavorizați în ultimii opt ani, fără niciun fel de asistență de la guvern sau de la vreun ONG. „Nu am nevoie de niciun ban, zâmbetul lor îmi ste mai mult decât suficient!”
„Școala gratuită sub pod”, unde sute de copii care trăiesc în căsuțe și cabane din apropierea stației de metrou Yamuna Bank primesc educație, este condusă de fondatorul său Rajesh Kumar Sharma. Un bărbat de 49 de ani care a început acest proiect în anul 2016 cu doar doi copii, când, în timp ce rătăcea pe câmpurile goale din apropierea râului Yamuna, mintea i-a fost străbătută de ideea că ar putea înființa o școală. Părea nebunesc și pentru el la început. Nu credea că poate materializa acest gând, dar între timp a găsit resursele necesare pentru a demara proiectul.
Astăzi, el desfășoară două schimburi - una de la 9-11 AM pentru 120 de băieți, iar cealaltă de la 2-4.30 PM pentru 180 de fete - cu ajutorul a șapte profesori care locuiesc în zonele apropiate lucrează ca voluntari pentru copii cu vârste cuprinse între patru și 14 ani.
Școala în aer liber, al cărei acoperiș este un pod de metrou Delhi, are cinci table pictate pe peretele complexului de metrou și ustensile cum ar fi cretele, stilouri și creioane. Copiii, care stau pe pământul acoperit cu covoare, își aduc propriile caiete de notițe și studiază în grupuri. Locul este departe de trafic și zgomotul trenurilor de metrou care treccu greu nu este observat de micii stuidenți.
Sharma a renunțat la facultate din cauza situației financiare precare a familiei sale. Acum este de părere că nimeni nu trebuie să fie lipsit de educație din cauza sărăciei și că fiecare trebuie să-și îndeplinească visul. În prezent, el dedică peste 50 de ore pe săptămână copiilor
Deși a început mișcarea de educare a copiilor săraci pe cont propriu, Sharma este acum asistat de profesori precum: Laxmi Chandra, Shyam Mahto, Rekha, Sunita, Manisha, Chetan Sharma și Sarvesh, care muncesc voluntar fără a primi vreun ban din acețiunile lor,
Sharma spune că nu a fost niciodată abordat de niciun reprezentant guvernamental pentru vreun fel de asistență, deși a văzut multe schimbări de regim de când și-a început călătoria în urmă cu 13 ani. Cu toate acestea, el nu are nicio plângere împotriva nimănui, spunând că „sunt determinat de obiectivul meu dezinteresat de a educa acești copii săraci și defavorizați, al căror zâmbet este mai mult decât suficient pentru mine”. Niciunul dintre ei nu a fost serios cu privire la educația copiilor și la viitorul lor. „Toti cei care erau interesați, voiau doar să câștige bani arătând ceva și reclamând altceva. Nu am aprobat modul lor de funcționare, care oricum are multe lacune”, a spus el.
„Unii oameni vizitează școala ocazional și distribuie pachete de biscuiți, fructe, sticle de apă și mâncare ambalată. Unii tineri își sărbătoresc ziua de naștere cu copiii, taie prăjituri aici și aduc mâncare împreună, așezându-se sub pod. Astfel de ocazii îi fac să simtă că sunt, de asemenea, parte a societății indiferent de locul în care trăiesc sau din ce condiții aparțin”, a spus el.
Sharma nu numai că susține cursuri obișnuite pentru studenți, dar îi și înscrie în școlile guvernamentale din apropiere și se asigură că aceștia dedică suficient timp educației lor. El păstrează o evidență a studenților și face prezeța. Dacă un student lipsește dincolo de o perioadă rezonabilă, este contactată familia.
Sunita, în vârstă de șase ani, spune că școala aici este distractivă și încearcă să vină cât mai regulat.
„Vreau să mă fac mare în viață și de aceea vin aici în fiecare după-amiază. Uneori școala este închisă din cauza vremii nefavorabile, cum ar fi ploile abundente sau furtuna, dar pasiunea mea pentru studii nu scade în intensitate niciodată ”, a spus ea.
Profesorii de aici sunt foarte încurajatori și muncesc foarte mult pentru fiecare, a spus un alt student Suresh.
„Nu am știut niciodată valoarea educației înainte de a veni aici. Acum visez să devin o persoană de succes și responsabilă și vreau să îmi susțin familia după finalizarea studiilor”, a spus el.
Sharma a spus că acști copii sunt mereu veseli ori de câte ori studiază, deoarece știu că viitorul lor este în mâinile lor dacă își continuă studiile în serios.
„Uneori, unii copii lipsesc zile întregi, deoarece trebuie să-și ajute familiile din cauza sărăciei extreme. Niciun copil nu dorește să-și întrerupă studiile, dar trebuie să își îndeplinească scopurile. „Ei vin la școala mea combătând foamea, sărăcia extremă, vremea adversă și uneori rezistența familiilor lor. Toți se visează mari. Puteți vedea zâmbetul pe fața lor în timp ce studiază aici ”, a spus el.
Sharma a spus că, de asemenea, îi învață copiilor săi valoarea curățeniei și că are toalete separate pentru băieți și fete în apropierea școlii. Unii cumpărători donează apă potabilă, ceea ce este un ajutor important mai ales vara.
Laxmi Chandra, 57 de ani, profesoară de învățământ din Nalanda din Bihar, a predat aici din 2011. „Vin dintr-un fond foarte sărac și înțeleg durerea acestor copii. Deși tatăl meu era un muncitor salarial zilnic, am terminat absolvirea științelor din Bihar și acum predau studenților toate studiile, în principal matematica. Acești studenți sunt familia mea!”, a spus el.
Chandra a spus că studenții sunt foarte dedicați și inteligenți și au nevoie de o direcție. Entuziasmul lor pentru educație este lăudabil, în ciuda tuturor greutăților cu care se confruntă în viața lor.
