Cetatea de scaun a voievodului Menumorut, cea mai mare fortificație de pământ ridicată pe actualul teritoriu al vestului României, a devenit...teren de fotbal. După ani de zile în care niciun indicator nu a arătat situl arheologic, localnicii obosesc, săptămânal, o minge, pe vestigiile dacice și, din când în când, organizează și ”Zilele Comunei”
Potrivit dovezilor arheologice, cetatea Biharia (Castrum Byhor, în prezent, ruinat), situată la 14 km nord de Oradea, lângă satul omonim, a fost fondată în urmă cu aproximativ 7.000 de ani, fiind, ulterior, dezvoltată de populațiile dacice. Întinsă pe 4,7 hectare, cetatea a ajuns la dimensiunile maxime în secolul al IX-lea, în timp ce prin aceste locuri viețuia Menumorut, unul dintre primii voievozi cunoscuți în istoriografia românească.
Conform cronicii notarului ungur Anonymus, pe la 896, maghiarul Arpad trimite doi soli - pe Usubuu și pe Veluc - la curtea lui Menumorut. ”Cetatea” era o fortificație cu valuri de pământ (înălțimea actuală variază între 5 și 7 metri), de plan dreptunghiular (115x150 m.), înconjurată de șanțuri de apărare, pline cu apă (late de 15-20 de metri). Sistemul defensiv era întregit de un mic bastion circular (botezat ”cetatea fetelor”). Trimișii îi prezintă daruri, dar îi și cer lui Menumorut să le cedeze pământurile situate de la fluviul Someș până la hotarul Nyr și până la poarta Mezesyna. Sunt refuzați, așa că Arpad trimite o armată împotriva regelui bihorean. Cetatea Biharia este asediată vreme de 12 zile și cucerită. Menumorut moare, probabil, din cauze naturale, undeva pe la 906.
Anii trec. Cetatea, atestată documentar la 1075 - ”civitas Bichor”, intră în paragină. De obiectiv turistic nici nu poate fi vorba. Nici măcar localnicii nu știu când a fost ridicată exact, ce este cu ea. Ei merg doar la ”Zilele Comunei”, organizat fix în acest spațiu. Primărița din localitate, Nagy Gizella, susține că pentru toate evenimentele are acceptul Direcție de Cultură li Patrimoniu Bihor. ”Nimic nu facem acolo fără aprobarea lor”, declară pentru ”Adevărul”. Întrebată cum de a apărut un teren de fotbal, Gizella spune că ”acesta se poate muta într-un alt sat, nu e o problemă”. Lucian Silaghi, directorul de la Cultură și Patrimoniu, preia legătura: ”Dacă nu se fac săpături, nu distrugem locul. Vom amplasa niște panouri informative. Se dorește și un teren de fotbal modern, așa că se va căuta alt amplasament”.
Cu toate vitregiile, Cetatea Bihariei a mai fost capabilă o vreme să ofere protecţie. De pildă, în 1514, o parte a răsculaţilor împotriva marilor proprietari unguri de pământ, conduşi de Gheorghe Doja, au găsit aici refugiu din calea armatei voievodului transilvănean Paul Tomori.
„Primele piese din bronz au fost descoperite aici în 1873 - seceri, cuţite şi podoabe, toate vechi de circa 3.000 de ani. Ulterior, diferite alte piese au fost scoase la lumină, şi apoi achiziţionate de muzee precum cele din Oradea, din Sfântu Gheorghe şi chiar de British Museum. Campaniile cele mai importante, zece la număr, s-au desfăşurat între 1973-1980, atât în incinta cetăţii, cât şi în jurul ei, scoţând la iveală rămăşiţe preistorice, tracice, dacice, daco-romane, româneşti şi maghiare”, spune istoricul Cristian Culiciu.
Ultimele cercetări au fost făcute în 1998-2002 când, mai puţin ştiut, au fost găsite şi morminte de călăreţi, îngropaţi cu tot cu cai sau cu capete de cai, respectiv cu elemente de harnaşament şi arme.
Sursă și credit foto: ”Adevărul”
