Ianuarie 1945. Cel de-al Doilea Razboi Mondial se apropie de sfarsit. Armata Sovietica inainteaza. A ajuns in Prusia de Est. Din cealalta parte vin Aliatii. Cercul se strange in jurul germanilor. Atunci se ia decizia. "Operatiunea Hannibal". Salvarea cetatenilor nemti aflati in Gotenhafen (cunoscut, astazi, drept Gdansk): ofiteri care lucreaza la bazele navale de acolo, familiile lor, ranitii. Toti trebuie sa se urce pe nava "Wilhelm Gustloff" si sa plece, pe Marea Baltica, spre Kiel, unde vor fi in siguranta.
Cateva precizari necesare. Lansata la apa in 1937, nava ce purta numele conducatorului german asasinat al Partidului Nazist din Elvetia, fusese, initial, un spital plutitor. Vopsita ca atare, adica avand celebra cruce alb - rosie, fusese rechizitionata, in 1940, de marina germana, care ii atasese mitraliere si radare. Era destul de mare pentru acele vremuri, undeva la 209 metri lungime.
Pe 30 ianuarie 1945, 6.050 persoane urca la bord. Aceasta este cifra oficiala, inregistrata in acte. In realitate, ea e mult mai mare. In afara celor trecuti in tabele, mai sunt mii de copii, femei, oameni batrani, raniti, care ajung pe "W.Gustloff". De aceea, desi pare greu de crezut, numarul exact al pasagerilor nu va cunoscut niciodata. Postul "Discovery" a facut, in 2010, o simulare pe computer, pe baza unor declaratii de atunci, ajungandu-se la concluzia ca pe vas urcasera, in total, 10.582 de oameni. Nava pleaca insotita de "Hansa", care, la randul ei, duce alti cetateni germani, si de doua vase - torpiloare. "Hansa" si unul dintre acestea se defecteaza si nu mai pot continua calatoria, astfel ca "Wilhelm Gustloff" ramane singura cu "Lowe". Vaporul are patru capitani - trei civili si unul militar. Incep sa se certe asupra rutei propuse. In pofida recomadarilor comandantului Wilhelm Zahn, un locotenent priceput, care propune ca vasul sa merga prin ape mai putin adanci, cu luminile stinse, "civilii" decid sa treca la adancime si sa aprinda reflectoarele. Mai mult, pe baza unei telegrame venite chiar de la nemti, se aprind luminile rosii si verzi de navigatie, pentru a se evita orice posibila coleziune cu nave similare germane. Logic, acest lucru face din "W. Gustloff" un obiect usor de identificat.
La ora 21.08, nava este reperata de catre submarinul rusesc S-13, condus de capitanul Alexander Ivanovici Marinesko. Stop. Alte precizari necesare.
Trei torpile ucigase cu semnaturi pe ele
E limpede ca lumina zilei ca numele e al unui roman, Alexandru Marinescu. Se nascuse la Odesa, in 1913, fiu al fostului maistru militar marinar Ion Marinescu, casatorit cu o ucraineanca. Dupa absolvirea a sase clase, alesese sa mearga in ucenicie la marina. A terminat colegiul din Odesa, a fost trimis pe submarinul "Stiuca", in Marea Baltica. A primit, rapid, gradul de capitan - locotenent si a fost decorat cu "Ordinul Lenin". Si-a transformat numele, punandu-i un "o" la coada. A atacat cu tunurile de pe coverta nava "Siegfried", fiind, din nou, premiat. Considerat un mic geniu, primea, in martie 1943, comanda submarimnului Stalinet S-13. Dovada a maiestriei sale sta faptul ca vasul pastorit de el avea sa fie singurul din gama sa ce supravietuia razboiului. Avea, insa, un moral indoielnic. Bea de stingea, juca carti, sarea la bataie din nimic.
Echipajul lui S-13 petrecea cumpana dintre 1944 - 1945 la un restaurant din Hanko, un orasel situat pe Coasta de Sud a Finlandei. Dupa tone de votca, gazdele au sarit la gatul rusilor, care le bateau obrazul pentru ca la inceputul conflagratiei tinusera partea nemtilor. S-a lasat cu bataie. Alexandru "Sasa" Marinescu a pus ochii pe patroana localului. A uitat de razboi, n-a mai urcat pe submarin. A fost acuzat de "relatii nepotrivite cu cetateni straini", fapt extrem de grav...Dar "Marinesko" era prea bun, asa ca amiralul Tribut l-a trimis la Kolberg, sa ocupe pozitii. Pe 12 ianuarie, submarinul a fost atacat de nemti, dar priceperea lui Sasa si-a spus cuvantul si nava a scapata fara nicio zgarietura.
..."Wilhelm Gustloff" a intrat in raza de actiune a S-13. La 21.08, Alexandru Marinescu da ordin sa se lanseze prima torpila, semnata "Pentru Mama Rusie". A doua, "Pentru poporul sovietic" pleca si ea. La fel si a treia, "Pentru Leningrad". Toate isi ating tinta. Vasul se scufunda in 45 de minute. In mod normal, pentru acea perioada, temperatura apei ar trebui sa fie putin peste zero grade. Dar pentru ca este o seara friguroasa, scade pana la -18 grade Celsius. "W. Gustloff" cade la 44 de metri adancime. 9.400 de oameni isi pierd viata. 4.000 dintre ei sunt copii. Cateva sute de pasageri sunt salvate de navele germane. Cea mai mare tragedie maritima din istorie, fie ca e pe timp de pace, fie pe timp de razboi. De peste sase ori drama Titanicului. Acestea sunt faptele. Acum incep acuzele...
Statuia lui "Marinesko" din Kaliningrad
Vasul nu era unul sanitar. Nu avea inscriptionata crucea rosie, la bord nu se afla nicio unitate medicala. Mai mult, in1940, toate aparatele medicale fusesera inlocuite cu mitraliere. La bord se aflau mai bine de 2.000 de ofiteri - activi sau raniti - si ne aflam plin razboi. Hitler a fost atat de suparat incat la numit pe Marinescu "dusmanul meu personal".
Intors in URSS, a trait perioade confuze. Au vrut sa-i dea titlul de "Erou al Uniunii Sovietice", dar, din cauza bauturii, l-au sarit. In septembrie 1945, a fost degradat si dat afara din Marina. A inceput sa fure, ajungand la Kolima, unde avea sa stea doi ani in puscarie. Finalmente, primea cateva alte medalii dar se stingea, in urma unui ulcer cauzat de bautura, in 1963. Devenea Erou post-mortem, numele sau era dat catorva strazi. De asemenea, Muzeul Submarinului din St. Petersburg se numeste asa.
