Familia DAVILA: bunicul, fondator de sistem medical; fiul, director de Teatru Național; nepotul, pionierul fotbalului de la noi

Urmărește A1 pe Discover

Carol Davila este cel care a pus bazele sistemului medical românesc. Soția, Ana, a fondat aziluri pentru nevoiași. Fiul, Alexandru, a dat literaturii capodopera ”Vlaicu Vodă”, fiind Directorul Teatrului Național. Nepotul, Theodor, a adus fotbalul în Regat, evoluând la Olympia București

Italo-franțuzul îndrăgostit de România

Carol Davila fusese invitat, pe la 1853, la nici 25 de ani, de către domnul Barbu Știrbei, să organizeze sitemul nostru sanitar. Terminase Medicina, la Paris, ajutase la stingerea unei puternice epidemii de holeră. Prin contract, trebuia să rămână la București trei ani. Avea să stea aici toată viața. Legenda zice că ar fi fost fiul natural al lui Franz Liszt cu o contesă. A construit, din aproape în aproape, tot ceea ce înseamnă medicină modernă.

Se căsătorește cu Maria Marseille, fiica unui medic francez. Din păcate, la nici 24 de ani, la nașterea primului copil, aceasta decedează. Sănătatea lui Carol e șubredă, are reumatism de tânăr, se alege cu tifos după ce consultă pușcăriașii, face antrax infecțios în regiunea cefei.

Ana, cea ucisă de strichnină

Statuia Anei din Dealul Cotrocenilor, la câteva sute de metri de locul în care s-a stins

Pe 30 aprilie 1861, după moartea Mariei, Carol se căsătorește cu Ana Racoviță, nepoată de Golești. În februarie 1862 se naște Alexandru, viitorul dramaturg și om de teatru. Ana e de o frumusețe răpitoare și continuă operele de caritatea ale soțului, alături de Elena Cuza. Ridică așezăminte, face școală de fete. Ceva mai târziu, viitoarea regină Elisabeta o ajută și ea cu bani. Pe 13 ianuarie 1874, Carol ține o prelegere la Facultatea de Medicină. E apucată de frigiuri. Un asistent de-al profesorului îi dă, spre tratament, în loc de chinină, strichnină. Moare în chinuri groaznice, la nici 40 de ani, pe Dealul Academiei...

Alexandru, prietenul lui Caragiale

Alexandru (stânga) și marele ”Nenea Iancu”

Fiul lor, Alexandru, e om de litere. În 1902 naște capodopera ”Vlaicu Vodă”, capitol dintr-o proiectată trilogie ”Mirciada”. E Director al Teatrului Național în două rânduri. La 1909, pune bazele primei companii particulare de teatru din istoria noastră. Ion Luca Caragiale, cu care va menține o frumoasă amiciție, îi scrie premiera. Pe 5 aprilie 1915 un servitor îi înfige un pumnal în cap. Nu moare, dar rămâne, paralizat, în grija soției sale, până la finele vieții, în 1929.

Theodor, omul cu mingea

Teo în echipa Olympiei, cu mustață, în centru, rândul din mijloc

Alexandru are doi băieți: Citta și Theodor. Primul e ministru plenipotențiar al României la Varșovia ori Washington, în perioada interbelică. Se sinucide în SUA. Theodor...Teo nu se aruncase, cum se zice, în sămînţa familiei. Nici pictor, nici doctor, nici scriitor. Îi plăcea fotbalul. Dimpreună cu Mario Gebauer aduseseră în Regat întâia minge de fotbal “adevărată” la care lumea se uita ca la urs. O fugăreau pe terenul de la “Bolta Rece”, pe lângă Arcul de Triumf de azi. Tot aici puneau bazele “Olympiei”, în toamna lui 1904, prima echipă de foot-ball din Bucureşti. Doi ani consecutiv, în 1910 şi 1911, cucerea “Cupa Herzog”, asimilată drept campionat al ţării. Războiul bătea la uşă, dar el continua să alerge prin mocirlă.

Se ungea arbitru. În 13 martie 1916, era “la centru” la un meci al celor de la Colţea cu Bukarester IHC FC. Cunoştea la perfecţie regulile, toată lumea îl respecta. Devenea un metru-etalon...Pleca pe front. Ajungea colonel în cel de-al Doilea Război Mondial. Murea la Odessa, în vara lui 1941...

sursă: wikipedia / credit foto: metropotam, wikipedia