Ți se sfâșie inima de durere! Povestea lui Hachiko de Dolj, câinele care de cinci ani își așteaptă stăpânul mort să se întoarcă acasă

Vă amintiți de Hachiko, câinele credincios care după moartea stăpânului merge zilnic la gară, în speranța că cel care l-a crescut va apărea, așa cum o făcea odinioară? E o poveste din Japonia care a inspirat două filme și milioane de oameni. Se spune că după fiecare adaptare cinematografică, mii de oameni s-au decis să-și ia ia un câine. O poveste fără iz asiatic, nu din Japonia, ci din Dolj, ar putea concura cu brio pe cea a legendarului Hachiko. Un câine dintr-o comună din Dolj își așteaptă de cinci ani stăpânul în fața gospodăriei în care a crescut.

Povestea lui Hachiko de Dolj a impresionat românii

Locuitorii comunei Malu Mare din Dolj îl cresc pe orfanul Hachiko, botezat la fel ca pe personajul din celebrul film, de cinci ani. Îi dau de mâncare, îi aduc apă, impresionați de suferința ciobănescului mioritic rămas fără stăpân. De tot atâta timp, patrupedul a rămas a nimănui. Stăpânul său, un om retras a cărui unică avuție era câinele lățos cu ochii blânzi, a murit în 2011. De atunci, cținele stă neclintit, lipit de gardul porţii şi îşi aşteaptă stăpânul mort: „Este tot timpul trist, îşi ţine capul numai în pământ”, spun sătenii, intervievați de Digi 24.

Suferința lui Hachiko de Dolj pare a fi fără limite, la fel ca dragostea pe care i-a păstrat-o stăpânului. Atunci când omul trăia, erau deseori văzuți împreună. De când a murit stăpânul, câinele se sfârșește din picioare de dor. Localnicii au încercat să-l înveselească, ba unii chiar și-au propus să-l adopte. Dar nu a fost cu putință! Credincios din fire celui care l-a crescut, patrupedul nu se mișcă din ograda în care a trăit alături de stăpânul său. Latră rar, doar provocat și stă în același loc de cinci ani, indiferent de anotimp. Stăpânul său era un om retras și nimeni nu știe numele câinelui. Lățosul primește de mâncare de la săteni și de la străinii care mai trec prin sat.

Hachiko de Dolj a impresionat mii de români

"Am observat și am vorbit cu prietenii noștri comuni și chiar cu niște veterinari să vedem ce putem face. El nu este agresiv dar nu te lasă să intri în curte, își păzește proprietatea. Își așteaptă stăpânul... Probabil că da, e mereu trist, aşa e în permanenţă", afirmă Alexandru Dicu, primar Malu Mare, potrivit Digi24.

Specialiştii spun că devotamentul câinilor pentru stăpâni nu are limită, iar o adopție nu este indicată în acest caz.

"Localnicii de acolo ar trebui să-i creeze condiții, să aibă o cușcă, să fie hrănit în fiecare zi, să i se aducă apă, pentru că, să îndepărtezi un câine, să-l dai la o parte din locul în care își așteaptă stăpânul cred că este cel mai grav lucru pe care omul l-ar putea face împotriva acelui câine", spune Doru Safta, medic veterinar, scrie sursa citată.

Povestea lui Hachiko din Japonia, „fratele de suferință” al celui de Dolj

Hachiko, un câine din rasa japoneză Akita, a fost adoptat de profesorul Hidesaburo Ueno, care preda la Universitatea din Tokyo. Din anul 1924 până în 1925, Hachiko şi-a condus zi de zi stăpânul la uşa casei, dimineaţa, iar seara îl aştepta pe peronul gării Shibuya.

Hachiko, câinele japonez care a impresionat întreaga lume

Această rutină zilnică a rămas întipărită în mintea şi sufletul câinelui, care a continuat să-l aştepte pe peronul gării, în fiecare zi şi la aceaşi oră, chiar şi după ce profesorul a murit din cauza unui atac de cord.

INFORMARESetările tale privind cookie-urile nu permit afișarea conținutului din această zonă. E necesar să accepți cookie-urile social media pentru afisarea acestui tip de conținut. Modifică setările

Hachi a fost dat unei alte familii la scurt timp după decesul stăpânului, dar câinele a continuat să fugă seara la gară şi să-l aştepte pe Ueno. Asta a făcut zi de zi timp de zece ani. În 1935, Hachi a murit.

Hachiko a devenit un erou naţional pentru Japonia, simbolizând loialitatea şi dragostea. În 1934, sculptorul Teru Ando a creat şi a plasat în staţia Shibuya o statuie grandioasă din bronz, riplică fidelă a lui Hachi, câinele fiind prezent la inaugurare! Din păcate, din cauza celui de-al doilea război mondial, statuia a fost topită pentru resurse necesare luptelor pe front. Dar în 1948, o nouă statuie a fost plasată în acelaşi loc, sculptată de Takeshi Ando, fiul celui care a făcut prima statuie.

Posterul filmului omonin (cea de-a doua ecranizare)

Astăzi, statuia a devenit un loc de reper pentru locuitorii oraşului Tokyo, dar şi o atracţie pentru copii şi turişti.

În orice caz, legătura dintre un câine și stăpânul său este una puternică, iar loialitatea acestui animal nu poate fi pusă la îndoială.