Kiruna este cel mai nordic oraş al Suediei şi reprezintă "acasă" pentru 23.000 de locuitori. Natura a fost generoasă cu zona şi i-a oferit unul dintre cele mai mari minereuri de fier din lume.
2004 a fost un an decisiv pentru toată comunitatea. Pentru a putea continua exploatarea minereurilor feroase, era nevoie de săpături mai adânci în muntele vecin, ceea ce a dus la deformarea solului pe care era aşezat oraşul. Astfel, compania minieră Luossavaara-Kiirunavaara Aktiebolag (LKAB) a venit cu un plan măreţ, dar extrem de greu de realizat: Kiruna trebuia mutat la trei kilometri depărtare. Da, MUTAT!
Nimeni nu a crezut că e posibil. "Noi nu suntem foarte siguri de ceea ce se va întâmpla, iar acest lucru se datorează faptului că LKAB trebuie să negocieze separat cu toţi cei care deţin o clădire în zonă", declara, în 2004, un reprezentant al primăriei locale. Totuşi, au demarat lucrările.
KIRUNA 4-EVER - NOUL ORAŞ
Acum, după atâţia ani, mutările sunt în plină desfăşurare. Noua aşezare poartă numele de “Kiruna 4-ever”, titlu ce reflectă perfect dorinţa localnicilor de a nu mai trece vreodată printr-o experienţă asemănătoare. Inginerii au în plan să mute aproape toate clădirile stabile din vechiul oraş, pentru ca oamenilor să nu le lipsească nimic şi să nu simtă chiar atât de mult schimbarea.
“Ar fi trebuit să începem procesul în 2009 sau 2010. Singurul lucru care nu poate fi oprit este degradarea solului şi mă gândesc cu grijă la cum putem să terminăm proiectul la timp”, mărturiseşte Peter Johansson, unul dintre managerii companiei de construcţii NCC.
Rezidenţii din Kiruna sunt total de acord cu mutarea, pentru că oraşul depinde aproape în totalitate de extragerea minereurilor feroase. În anii ’70-’80, când compania minieră locală a traversat o perioadă mai dificilă, numărul populaţiei a scăzut cu aproape 30 de procente. “Oraşul şi mina nu pot supravieţui separat. Altfel, nici măcar Diavolul nu s-ar fi stabilit aici, pentru că temperaturile de aici sunt groaznice”, spune Niklas Siren, unul dintre oficialii oraşului.
