Tema-i scurtă. Domnul Marian Godină, acest Moliere de sens giratoriu, scoate o carte. Lucru frumos în ziua de azi. Face o introspecție cu mijloace specifice și află că în tot județul Teleorman nu i s-a vândut niciun exemplar, deoarece acolo nu există librării! Da, niciuna! Presa de tip crăpcean (cea care înghite orice râmă) halește informația și omenirea află că Alexandria n-are un raft plin cu cărți. Așa să fie?
Marian Godină, polițist de școală nouă, lansează o carte, ”Flashuri din sens opus”. Într-o societate unde cei care ne arată cum trebuie să se conducă un autoturism îl lasă, în pantă, scos din viteză și fără frâna de mână trasă, pierzându-l într-un șanț, o cazanie pornită din sufletul unui supraveghetor de trafic rutier e un lucru îmbucurător, mai ales că e scrisă cu verb și caterincă.
Apoi, domnul Godină, cu instrumente specifice muncii domniei sale, face o introspecție, dorind să afle de ce omilia cu învățăturile domniei sale nu este cumpărată de toți iubitorii de frumos din Teleorman, află că acest lucru se petrece din cauza faptului că aici nu există librării! Niciuna! ”Trist, dar adevărat”, ”Sad but true”, îi citează polițistul pe cei de la ”Metallica”. Lumea se flambează, oamenii de prin partea locului sunt nimiciți. Se ascund, de rușine, în case. Presa de tip crăpcean (adică cea care înghite orice râmă ce navighează pe sau sub suprafața apei) îl preia: de la televiziuni de scara blocului, la publicații-gigant, de la bloggeri cu ștaif, la siteuri ce trăiesc din firmiturile de pe o zi pe afla. Apar sitcomuri de genul ”O zi în județul făr' de librărie”, bagabonții mai citiți pun pe net, la șto, imagini cu papirusuri din Biblioteca din Alexandria, una dintre cele mai faimoase locuri ce n-a prins rând între cele Șapte Minuni ale Lumii, pentru a demonstra că există, dar cert este că știre se propagă cu viteza cu care mașinile trec prin intersecția de la ”Cora” Lujerului atunci când este dirijată de un confrate al domnului Godină în ale fluieratului.
Deși de fel nu ești de pe iste meleaguri, te apucă furia. ”Mă, da ăștia de vin de acolo-șa la olimpiadele naționale, pe unde își ostoiesc setea de cultură?” Dai o fugă până în Alexandria, cea din Teleorman, nu cea a lui Collin Farrel. Ajungi pe strada Libertății, dai peste blocul L2. ”Mă', a dracului-drăcie, asta-i chiar o librărie!”, îți zici. ”LIBRĂRIA GABRI-ELLA” e parcată, frumos, regulamentar, la parterul stabilimentului. Are de toate. Recent, s-a băgat marfă. Se laudă cu ”Integrala Sadoveanu” - ce polițist nu știe că ”Baltagul” a fost scris în 10 zile, atât de caligrafic și făr' de greșeală, încât a plecat, în creion, către editură?, se laudă cu ”Urgia și Zorile”, o plămădeală între ”Urzeala tronului” și ”O mie și una de nopți”, are și volumul domnului Președinte Klaus, lăudat fie-i stilul, dar, cel ce amintește de NKOTB, ”Step by step”, se laudă și cu Jose Saramago, coleg cu CR 7 la naționala campioană-europeană, se laudă și cu - scuzați expresia, ”Idiotul” lui Dosto, capodopera din 1869...Și cu multe alte rafturi pline. Babele din bloc spun că cei din librărie n-au vrut să comercializeze cap'dopera de supt Tâmpa pe motiv că știu că din sens opus nu ai voie să dai flashuri și să nu cumva se lase cu vreo amendă de la un organ vigilent.
Deci teleormănenii au minimum o librărie. La ce o folosesc în preajma votului, e fix treaba lor. Dar o au.
Cât despre crăpceni, măcar, așa, în amintirea lui Gyuri Pascu, căutați fragmentul acela din ”Divertis”. Da, acela în care zice că o știre trebuie verificată din trei surse. Dacă nu le aveți, dați trei televizoare pe același canal. Uneori pentru unii e același lucru.
Foto: Emanuel Popescu / Alexandria / Teleorman / România
De la 5 ani, trage de fiare ca un adult! Cum a ajuns să arate Giuliano Stroe, micul Hercule, la doar 12 ani. Este un pac... Asta e cel mai tare test auto! Cine trece primul? Întrebarea la care 80 la sută dintre aspiranți nu dau răspunsul corect...
