În 1971, inginerii ruși află, în Republica Socialistă Sovietică Turkmenă, ceea ce credeau a fi o pungă uriașă de petrol. Experții sunt trimiși, imediat, în Deșertul Karakum, dar descoperă că, de fapt, vorbim despre unul dintre cele mai mari ”rezervoare” de gaz natural din lume. Până să se apuce de exploatat, pământul se surpă, ia foc și arde, non stop, de atunci, în ceea ce localnicii numesc ”Poarta către Iad”
E 1971, când inginerii ruși descoperă în Deșertul Karakum, al 13-lea ca mărime din lume, situat, atunci, în Republica Socialistă Sovietică Turkmenă, o ”pungă” de petrol. Cel puțin așa credeau ei. Investighează și află că, de fapt, este vorba despre o cantitate uriașă de gaz natural. Se încearcă începerea exploatării dar, după câteva luni, pământul se surpă, ia foc și așa apare ”Poarta către Iad”, locul ce arde, fără întrerupere, de 47 de ani! ”La început, știindu-se că gazele sunt otrăvitoare pentru mediu, s-a încercat consumarea lor. S-a crezut că va dura câteva săptămâni, dar ne apropiem de 50 de ani”, spun localnicii.
Situat la 260 kilometri Nord de Așhgabat, capitala Turkmenistanului (desprinsă de URSS în 1991), gaura are 69 de metri diametru și o suprafață comparabilă cu cea a unui teren de fotbal american. La început, localnicii au dorit să țină ”la secret” locul, dar, după ce s-a aflat despre el, a fost inclus în circuitul turistic, peste 50.000 de oaameni vizitând, din 2009, GAURA DE LA DARVAZA (în turkmenă, ”darvaza” înseamnă”poartă”).
În aprilie 2010, președintele Turkmenistanului, Gurbanguli Berdimuhamedov, vizitând locul, a ordonat stingerea focului și acoperirea locului, pentru a nu distruge producția de gaz din celelelte puncte importante ale țării, însă, în van. ”Poarta către Iad” continuă să ardă.
Toby, micul luptător, născut prematur. Deși a venit pe lume la doar 24 de săptămâni, mânuța de om s-a agățat cu disperar... Cum se joacă „Balena albastră” și ce sarcini primesc tinerii care acceptă provocarea...
