Urmărește A1 pe DiscoverPe 29 mai 1953, doi oameni aproape că atingeau cerul, pentru prima dată în istorie. Edmund Hillary şi şerpaşul Tenzing Norgay cucereau cel mai înalt punct al lumii: vârful Everest. Dar de unde vine numele său?
În 1808, guvernul britanic a inițiat Marele studiu trigonometric al Indiei, cu scopul de a determina poziția și numele celor mai înalți munți din lume. Cercetătorii au început expediţia din sudul Indiei şi au avansat treptat către nord. Pentru a face măsurători cât mai precise, s-au luptat cu echipamente extrem de grele, de peste 500 de kilograme, pe care le puteau ridica 12 oameni. Nu mai conta nimic, pentru că scopul lor era clar. Specialiştii au ajuns la poalele munților Himalaya la începutul anilor 1830, dar Nepalul nu a permis intrarea englezilor în țară. Se temeau de ei şi îi suspectau de agresiune politică, aşa că au refuzat vehement cererea guvernului.
"L-am dat gata pe nenorocit!" Povestea incredibilă din spatele cuceririi celui mai înalt vârf al lumii
17 ani mai târziu, cercetătorii britanici au reînceput analiza vârfurilor din Himalaya, de această dată fiind făcute observaţii de la stații situate la 240 kilometri distanță. În noiembrie 1847, Andrew Waugh, Geodez General al Indiei, a efectuat câteva analize de la stația Sawajpore. La acea vreme, Kangchenjunga era considerat cel mai înalt vârf din lume, dar Waugh a observat unul mai mare în spatele lui.
Vârful Kangchenjunga
Misteriosul punct a fost numit vârful “b”. Sec, matematic, extrem de simplu. Măsurătorile indicau faptul că acesta este mai înalt decât Kangchenjunga, dar era nevoie de cercetări amănunţite. În 1849, Waugh l-a trimis pe James Nicolson în zonă, la doar 174 kilometri distanţă faţă de vârf. Datele obţinute arătau o altitudine medie de 9.200 m pentru vârful „b”, dar el nu a luat în calcul refracția luminii care distorsionează înălțimile. Din cauza malariei, Nicolson a fost obligat să revină acasă, fără să-și termine calculele. Parcă natura se împotrivea din nou. Michael Hennessy, unul din asistenții lui Waugh, începuse să denumească vârfurile cu cifre romane, Kangchenjunga fiind denumit vârful IX, iar „b” devenind XV.
„Foarte probabil cel mai înalt din lume…”
De abia după alţi şapte ani apărea primul anunţ oficial. În martie 1856, Andrew Waugh a scos la iveală rezultatele într-o scrisoare adresată adjunctului său din Calcutta. A declarat că Kangchenjunga are 8.582 m, iar vârful XV are 8.840 m. Waugh a concluzionat că XV este „foarte probabil cel mai înalt din lume”.
Imagini APOCALIPTICE! Valuri de peste trei metri, filmate într-o PISCINĂ, în momentul producerii cutremurului din Nepal
Bun. A fost stabilită înălţimea. Dar cum rămâne cu numele?
Politica cercetării era aceea de a păstra numele locale dacă acest lucru este posibil (de exemplu, Kangchenjunga și Dhaulagiri erau nume locale). Cu toate astea, căutarea lui Waugh după un nume local a fost împiedicată de faptul că Nepalul era, la acea vreme, închis pentru străini. Existau numeroase denumiri, cel mai cunoscut fiind Chomolungma. Totuși, Waugh a afirmat că nu vrea să favorizeze un nume, aşa că a hotărât ca vârful XV să fie botezat după George Everest, predecesorul său în funcția Geodez General al Indiei.
George Everest
“Am fost învățat de respectatul meu șef și predecesor, Colonel Sir George Everest, să acord fiecărui obiect geografic numele sau apelativul său local. Dar avem un munte, foarte probabil cel mai înalt din lume, fără vreun nume local pe care să-l putem descoperi, al cărui apelativ local, dacă există, foarte probabil nu va fi descoperit înainte să ni se dea voie să pătrundem în Nepal. Între timp, îmi revine datoria și privilegiul să dau un nume prin care să fie cunoscut cetățenilor și geografilor și să devină un cuvânt bine cunoscut în rândul națiunilor civilizate”, scria Waugh.
În mod surprinzător, George Everest s-a opus numelui propus de Waugh și a transmis către Royal Geographical Society, în 1857, că numele Everest nu poate fi scris în hindi și nu poate fi pronunțat de "locuitorii Indiei". Cu toate astea, propunerea lui Waugh a rămas validă, în ciuda obiecțiilor sale, astfel că, în 1865, Royal Geographical Society a adoptat oficial denumirea de „Muntele Everest” ca nume al celui mai înalt munte din lume.
