O porție de colivă are 150 g și un preț accesibil de numai 15 lei. Pe lângă grâul decorticat, coliva conține zahăr, nucă și rom, făcut exact ca bunicile de la țară.
Încă din antichitate, fiertura de boabe de grâu cu miere era considerată una dintre formele tradiționale de ofrandă adusă morților, pentru îmbunarea lor. Mai târziu, în creștinism, grâul a fost identificat cu fața lui Iisus Hristos, iar vinul cu sângele lui. Prin analogie, pornind și de la vechile Misterii, bobul de grâu, îngropat în pământ toamna și revenit la viață în primăvară este asociată cu învierea lui Hristos, promisă astfel și credinciosului la Judecata de Apoi. De aceea, mai târziu, în secolul al IV-lea, în toate țările ortodoxe, coliva, nume pe care îl întâlnim și la greci, sârbi, bulgari, ruși, ucranieni, semnifică „grâu fiert”.
Coliva asigură, mai ales după înmormântare, o legătură strânsă cu decedatul, pentru că se spune că aceia care mănâncă din colivă îl vor visa pe mort. Dar semnificațiile împărtățirii sunt mai multe, se spune uneori că se face colivă pentru a-i ușura din păcatele pe care le are, pentru a-l întâlni pe acesta pe lumea cealaltă.
Ingredientele principale sunt grâul fiert, grâul măcinat ori arpacaș, uneori se mai face și din orez fiert, cu nucă. să nu uităm că grâul, atât de popular astăzi, nu a fost mereu o cereală la îndemână tuturor românilor. De aceea, numai la marile sărbători se făceau colaci din făină albă de grâu, mai târziu chiar cozonaci.
Celelate ingrediente obligatorii erau mierea, zahărul, nuca, bicuiții, la care se adăugau mirodeniile, coaja de lămâie, scorțișoară. În ultima vreme, coliva se face și ca prăjitură, consumată cu plăcere și datorită amestecului variat de ingrediente dulci.
