Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleCunoscut de români drept „cel mai mare poet dintre matematicieni și cel mai bun matematician dintre poeți”, Ion Barbu a avut o viață teribilă condimentată cu amantlâcuri, consum de droguri și crize de nervi monumentale.
„Riga Crypto și Lapona Enigel” este considerată de critici una dintre capodoperele literaturii române și un adevărat blestem de către cei care au fost nevoiți să o memoreze sau să analizeze ascunzișurile ciudatei compoziții. Puțini știu însă cine a fost cu adevărat omul care a scurmat în colțurile minții sale pentru a scoate la lumină un asemenea poem.
Că Ion Barbu era numele ales de către matematicianul Dan Barbilian pentru a-și iscăli pornirile „umane” știe toată lumea, dar nu la fel de mulți sunt cei care cunosc amănuntele vieții tumultoase a matematicianului-poet.
AMANTUL
Despre Ion Barbu se știe că a fost un don juan. Slăbiciunea lui pentru femei este de notorietate, însă nimeni nu poate să aproximeze câte muze i-au trecut prin așternuturi. Cei care l-au cunoscut mai bine povesteau că poetul ar fi renunțat să-și contabilizeze cuceririle pe undeva pe la numărul 4000, multe dintre ele consumându-se în perioada în care Barbu era căsătorit. Culmea, escapadele amoroase nu i-au afectat căsnicia, Greta, soția poetului continuând să trăiască alături de el: „Sigur c-am fost şi geloasă, dar nu să-i fac scene. Uneori nu a fost uşor să lupt cu sentimentul ăsta. Cu timpul însă, rămâne doar ce-a fost frumos. Dar era într-adevăr un bărbat curtat oriunde îşi făcea apariţia. Normal că atrăgând atenţia, nu putea rămâne în umbră. Era vivace, ochii lui sclipitori, ah, tempi pasati. Nu era un molâu, ştiam că trebuie să rezist. Am fost mândră de el.” Evident, printre cele care au avut de-a face cu Barbu s-au numărat și femei celebre, una dintre amantele recunoscute ale acestuia fiind Nina Cassian, care nu s-a sfiit să vorbească despre relația dintre cei doi: „L-am cunoscut pe Ion Barbu la cenaclul lui Miron Radu Paraschivescu. I-am lăsat manuscrisul meu, «La Scara 1/1» şi, în curând, mi-a telefonat şi m-a invitat la Capşa. Făcuse adnotări la volum ultralaudative (mare poezie etc.), dar îmi refuza poeziile în limba spargă. (…) Eram inconştientă. Ştiam că e un geniu lângă mine, de asta nu m-am îndoit niciodată. Dar nesăbuinţa tinereţii constă în a dori să loveşti în ceea ce slăveşti. E o prostie pe care am s-o regret toată viaţa. Adică eu aveam, în ’46, vreo… 22 şi el, 52, sau aşa ceva. Dar arăta cu mult mai bătrân. Pentru că avea o mustaţă de morsă, care îi acoperea gura, avea părul cărunt… M-a atras… Eram la picioarele lui din punct de vedere literar, poetic. Adică nici nu mă gândeam la o posibilă comparaţie. De fapt nu e vorba de atracţie aici. A fost o fascinaţie. Eu am fost pur şi simplu o subalternă în preajma lui. Nu m-a modificat nici ca poet, nici ca intelectual, nici ca femeie, decât că m-a speriat punându-mă într-o lumină orbitoare”.
CONSUMATORUL DE DROGURI
Așa cum se întâmplă în majoritatea cazurilor, un om genial are și o parte întunecată, iar în cazul lui Ion Barbu, consumul de droguri reprezenta într-adevăr o mare problemă. „Din cauza unei prea lungi dezrădăcinări şi a interesului meu, mereu viu, pentru experiențele spirituale am luat obiceiul anumitor stupefiante : eter și cocaină!”, se destăinuia poetul spre finalul vieții. Apropiații merg și mai departe afirmând că “Riga Crypto și lapona Enigel” este o fabulă despre dependența de cocaină a lui Barbu și despre o relație amoroasă ratată, pe care acesta a avut-o cu o pictoriță norvegiană. „Ocazional, Ion Barbu îşi administra cocaină împreună cu prietenul său Tudor Vianu, aflat şi el la studii în Germania Republicii de la Weimar”, scrie Andrei Oişteanu în volumul Narcotice în cultura română. Istorie, religie şi literatură.
APRIG ȘI IUTE LA MÂNIE
De-a lungul vieții sale, Ion Barbu a fost protagonistul unor momente tensionate, în care poetul-matematician nu putea să-și stăpânească pornirile. Una dintre acestea s-a consumat în momentul în care criticul și scriitorul George Călinescu i-a dăruit un exemplar din „Istoria Literaturii Române”. Parcurgând cu atenție capitolul pe care Călinescu i-l închinase, Barbu a avut o ieșire feroce. Mai exact a înhățat uriașul volum și l-a aruncat cu putere spre autor, nemulțumit de descrierea pe care acesta i-o făcuse. Călinescu a scăpat nevătămat din acel conflict, însă relațiile dintre cei doi au devenit încordate.
MOARTEA
La numai 66 de ani, Ion Barbu se stinge în Capitală. Cancerul îi atinge ficatul, în ciuda eforturilor medicilor de la Spitalul „Vasile Roaită”, care au sperat să-i prelungească o viață cu adevărat... neobișnuită. În urma sa au rămas scrierile sale impresionante dar și povești care au fost transmise din generație în generație.
