Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleÎntr-o lumea atât de mare, dar prea mică şi săracă pentru nevoile lor, copii cu nevoi speciale se lupta să existe. Se luptă cu sistemul, cu răutatea celor din jur şi cu propriul suflet.
Părinţii fac tot ce le stă în putinţă să îi vadă mai bine, să îi ajute să se integreze mai uşor în societatea care îi respinge.
Ajunsă la limita puterile, mămica unui copil minunat a ales să scrie. Să scrie pentru oamenii din jur, pentru statul care îi pune, de cele mai multe ori, pedici şi pentru viitorul celui mic. Un strigăt care speră că va fi auzit:
"Aş vrea să zic bună seara dar singurul salut pe care îl ştiu e "pa pa". Sunt Andrei am 7 ani şi sunt special. Aşa zice mama. Dar ceilalţi zic că sunt handicapat. Nu ştiu ce înseamnă dar ştiu că e rău pentru că mama plânge, când aude.
Vreau să ştiu de ce o faceţi pe mama să plângă? Eu mai ţip în autobuz şi tu, călătorule, te uiţi urât. Eu merg încet pe trecere şi tu, şoferule, înjuri. Eu vreau să mă joc cu copiii, dar voi, părinţii lor, nu le daţi voie în preajma mea. Mami îmi cere drepturile în instituţii, dar voi, funcţionarii, care ar trebui să o ajutaţi, o priviţi ca pe o cerşetoare şi o puneţi pe drumuri şi ea pierde timp din timpul nostru, al meu.
Mami mă duce la Doamne Doamne şi mie îmi place şi de bucurie mai ţip şi mă agit şi voi vă daţi coate şi ziceţi "săraca, vai de capul ei" . De ce? Pentru că mama zice că sunt comoara ei, deci nu e săracă, nu? De ce îmi faceţi mama să plângă???".
Impresionează milioane de oameni cu pozele sale şi este român. Povestea lui Iurie Belegurschi, fotograful ale cărui imag... ”ÎNGERUL DIN CIMITIR”. De cinci ani, un străin curăță și îngrijește mormintele veteranilor de război. ”Nu știu cine doar...
