De multe ori, gesturile şi vorbele pline de venin ale oamenilor sunt de neînţeles. Mai ales dacă vorbim despre persoanele mai în vârstă, care ar trebui să dea dovadă de înţelepciune şi compasiune mai multă faţă de semenii lor.
Însă, rare sunt cazurile în care încă mai vezi aşa ceva. Gestul unor bătrâne, aflate în metroul bucureştean, aproape că îţi îngheaţă mintea şi sufletul. Asistând la mai multe scene în care o mamă se lupta cu copilul ei diagnosticat cu ADHD, femeile nu se pot abţine şi încep să bârfească în cel mai josnic mod.
"M-am tot abținut să scriu acest text, dar am reîntâlnit două personaje din această povestire și din nou m-am enervat.
Prima întâmplare. Înainte de Crăciun, la „Grigorescu”, urcă în metrou o mamă cu doi copii, probabil cu ADHD, de vreo 7-8 ani. Ei bine, copiii erau erau titirez, ultraactivi, însă mama parcă avea 10 ochi și 15 mâini. Puștii - hipernăzdrăvani, mama - hiperrăbdătoare: blândă, răbdătoare, calmă, n-a ridicat nicio secundă vocea, le vorbea calm, le mai spunea o glumiță, le zâmbea permanent, nu i-a bruscat, nu i-a certat. Copiii, repet, cu probleme, n-au stat o secundă locului, ar fi răsturnat vagonul de metrou dacă erau lăsați nesupravegheați. Ea, însă, mie cel puțin, mi-a dat o fabuloasă lecție de răbdare și tact. O mamă-eroină!!! Eu unul nu știu cum aș fi reacționat/procedat în locul ei. În niciun caz ca ea. M-a impresionat pur și simplu. Și, pe lângă mine, pe încă trei-patru călători.
Au coborât la „Timpuri Noi”. Adaug că doamna mai avea și două sacoșe destul de măricele...
Ei bine, nici nu s-au închis ușile că două babe s-au și apucat de comentat.
- Are păcate mari dacă a pedepsit-o Dumnezeu în halul ăsta! Ca și cu păcătoasa aia de la Dristor, Dumnezeu a trimis o femeie fără minte s-o împingă în fața trenului.
- Asta-i pedeapsa lui Dumnezeu!
Îmi stăteau pe limbă multe cuvinte grele, toate obscene, dar m-am abținut. Nu s-a abținut, însă, un domn.
- Dumneavoastră când o să crăpați n-o să fie pedeapsa lui Dumnezeu?
- Pe noi ne ia Dumnezeu la el, că suntem credincioase. Noi nu murim ca toți păcătoșii.
Eu am coborât la Unirii, așa că nu știu dacă domnul le-a și pizduit, dar le-am revăzut zilele astea pe respectivele babe la „Ambrozie” (suntem, iată, vecini). Stăteau la coadă la un autobuz al lui Negoiță (primarele de la sectorul 3), cu care duce pensionarii din zonă la tot felul de pelerinaje, pe la Mănăstirea Cernica, Pustnicu, Casa Poporului etc.
Una din ele cu un copil (probabil nepot sau strănepot) de 8-9 ani, fără probleme precum cei din metrou. Puștiu nu voia neam să urce în autocar. „Vreau în parc la lebede!”. „Mișcă în crucea mă-tii, că-ți cârpesc două palme de te ia dracu'. Crucea mă-tii de drac împielițat!” L-a smucit și l-a urcat cu forța în autocar.
Ce-ar mai fi de comentat?", a povestit jurnalistul Adi Muntea, pe pagina persoanlă de Facebook
Mesajul trist, în care multe mame se regăsesc: "Am decis să îmi dau copilul tatălui. Vreau să îmi trăiesc viaţa. O ... Mariana Cojocaru: „În Thailanda și Japonia există regula celor 108 vieți”...
