Traian Vuia, omul care a demonstrat că se poate zbura: “Nu am căutat niciodată gloria pentru că m-aş fi pierdut”

 
+5 click pentru
galerie

Traian Vuia a fost pasionat de mic copil de zbor şi a dovedit încă din clasele primare o atracţie pentru mecanica aplicată şi fizică. Avea zece ani când a dezvoltat o pasiune pentru zmeie: urmărea atent detaliile lor şi construia continuu altele mai performante. Astăzi, 17 iulie, se împlinesc 144 de la naşterea sa...

S-a născut în 17 august 1872 în comuna Bujoru, comitatul Caraş-Severin pe vremea aceea, judeţul Timiş acum. Fiu de preot, a făcut liceul în Lugoj, în mijlocul familiei unui avocat şi politician, Coriolan Brediceanu, care avea să-i ofere susţinere necondiţionată în proiectul ce avea să schimbe istoria omenirii.

Puţini sunt cei care au habar că Vuia nu este oficial numele tatălui său pe care îl chema Popescu. Viitorul creator al aviaţiei moderne a preferat să poarte numele mamei.

La liceu începe să explice ce se petrece în jurul aparatului şi forţele care acţionează la lansarea şi menţinerea lui în aer şi cum îşi menţine echilibrul.

După ce a absolvit liceul, Vuia a plecat la Budapesta unde s-a înscris la Politehnică, secţia mecanică. Lipsurile financiare îl determină să se înscrie la Drept, astfel că începe practică la birourile de avocatură din Banat pentru a-şi asigura existenţa.

În 1901 îşi ia doctoratul în Ştiinţe Juridice şi se întoarce la Lugoj pentru a continua marea să pasiune: zborul uman! Începe construirea primului aparat de zbor, numit aeroplan-automobil, dar din cauza lipsei banilor nu duce proiectul la bun sfârşit, astfel că decide să plece la Paris în iulie 1902.

“Mă duc departe, la Paris, dar lasă, mamă, să nu-ţi pară rău; că am să viu de acolo în zbor sau n-am să mai vin niciodată acasă”, avea să-I spună mamei sale înainte de plecarea în Franţa.

VICTOR TATIN ÎI SPUNE CĂ ESTE IMPOSIBIL! 

Traian Vuia se duce la Victor Tatin, un cunsocut teoretician care construise în 1879 un model experimental de aeroplan. Acesta îi transmite că este imposibilă ideea să, întrucât are nevoie de un motor adecvat. Nu renunţă şi trimite proiectul Academiei de Ştiinţe de la Paris, în care prezenta posibilitatea de a zbura cu un aparat de zbor mai greu decât aerul, cât şi procedura de decolare.

În 1903 se înscrie pentru un brevet, acordat pe 17 august în acelaşi an, pentru aeroplan automobil, iar în 1904 începe să construiasă un motor, invenţie personală, obţinând în acelaşi an un brevet şi pentru această invenţie. În februarie 1905 termină partea mecanică a aeroplanului, iar în decembrie îi montează motorul.

Aparatul de zbor este numit Vuia I, cu o greutate de 250 de kg, un motor de 20 CP şi o suprafaţă de susţinere de 14 mp. Se va numi Vuia 1. Era poreclit Liliacul datorită formei sale. “Liliacul” a zburat pe data de 18 martie 1906. A accelerat 50 de metri, s-a ridicat un metru, a zburat 12 metri după care elicele s-au oprit, iar aparatul a căzut.

Mult mai târziu, în 1923, când deja oamenii învăţaseră să zboare, Vuia i-a lăsat un mesaj unui amic: “Povesteşte prietenilor de acasă tot ce ai văzut aici. Am dovedit că se poate zbura cu un aparat ‘mai greu decât aerul’. (…) Acum, după ce s-au convins de posibilitatea zborului mecanic, numărul experimentărilor va creşte rapid, specialiştii vor realiza motoare speciale, aviaţia va avea o industrie înfloritoare pe temeiul experienţei mele, devenită bun comun. Ai putut vedea! Nu m-am ascuns, am experimentat în văzul tuturor. Vor continua alţii, tot mai mulţi. Aşa se realizează progresul…”.

PRIMELE EXPERIMENTE.

În 1905 începe primele experimente, fără aripi, pentru a căpăta experienţă în manevrarea aparatului de zbor. Pe 18 martie 1906, în Montesson, lângă Paris, aparatul Vuia I a zburat pentru prima dată! După ce a accelerat pe o distanţă de 50 de metri, aparatul s-a ridicat la o înălţime de aproape un metru, zburând pe o distanţă de 12 metri, apoi a aterizat!
Publicaţii din SUA, Franţa şi Marea Britanie au umplut paginile cu laude la adresa românului care a realizat primul zbor cu un aparat mai greu decât aerul, cu mijloace propriii de decolare, propulsie şi aterizare.

“Eu nu am căutat niciodată gloria, fiindcă ştiu că gloria pierde adesea pe om. Eu nu lucrez pentru gloria mea personală, ci lucrez pentru gloria geniului uman. Ce importanţă are cine a făcut aceste lucruri, important este ca ele există.” (Traian Vuia)

Vuia nu s-a oprit aici, brevetând în 1925 un generator de abur, dar şi două elicoptere între 1918 şi 1922...

facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe 

România la CENTENAR. 100 DE ANI de la MAREA UNIRE