Au trecut 26 de ani de când Timișoara se declara primul oraș liber de comunism, cu prețul vieții unor oameni care au murit, nevinovați, pe străzile orașului, sub ploaia de gloanțe. Singura lor vină era că își doreau să trăiască liberi.
Sirenele vor răsuna azi din nou în centruul Timișoarei, pentru a marca momentul. Piața Operei, un loc simbol pentru istorie, avea să se umple atunci de oameni care au oprit lucrul și au ieșit pe porțile fabricilor să se alăture celor care au făurit Revoluția.
În 20 decembrie 1989 a izbucnit greva generală în toate fabricile timișorene. Coloane întregi de oameni se îndreptau spre centrul Timișoarei în dimineața acelei zile, iar în fața acestei situații, forțele armate s-au retras în cazarme.
În Piața Operei s-au adunat zeci de mii de timișoreni care redescopereau solidaritatea. Cei care timp de 45 de ani au fost reduși la condiția de „tovarăși” redeveneau oameni. Își împărțeau mâncarea, țigările și apa. Oameni care nu s-au cunoscut niciodată acum se salutau, își zâmbeau și-și strângeau mâinile în stradă.
Aici a început Revoluția din Decembrie 1989. Crucișătorul unde a fost decisă soarta lui Ceaușescu și a României.”I-am zis că-l dau jos, ne-a ignorat”
Protestatarii au ocupat Piața Operei (astăzi Piața Victoriei) și au început să strige: „Noi suntem poporul!”, „Armata e cu noi!”, „Nu vă fie frică, Ceaușescu pică!”.
În foaierul Teatrului Național din Timișoara cetățeni curajoși aveau să pună temelia Frontului Democratic Român, cu un Program politic în care se regăseau cererile celor aflați în Piață.
În aceeași zi de 20 decembrie 1989, Timișoara a fost declarat primul oraș liber al României de către reprezentanții Frontului Democrat Român, prima formațiune politică democratică înființată pe străzile însângerate ale Timișoarei. Majoritatea arestaților au fost eliberați.
În timp ce Timișoara fierbea, la București, Emil Bobu și Constantin Dăscălescu au fost desemnați de Elena Ceausescu să se întâlnească cu o delegație a protestatarilor. Ei au refuzat să îndeplinească revendicările oamenilor și situația a rămas în mare parte neschimbată.
Treptat situația iese de sub controlul autorităților, iar militarii încep să fraternizeze cu demonstranții. A doua zi, bucureștenii aveau să se ridice și ei împotriva regimului comunist și să desăvârșească ceea ce Timișoara a plătit cu sânge: Libertatea unei nații!
Sursa: opiniatimisoarei.ro
Un sublocotenent face furori pe internet cu un cântec patriotic! „Aveam o ţară scumpă şi mândră...”... Cea mai puternică rugăciune a lui Arsenie Boca! A fost interzisă de comuniști!...
