Pe 2-3 decembrie 1989, la bordul crucișătorului ”Maxim Gorki”, președinții SUA și URSS, George Bush și Mihail Gorbaciov, au decis încetarea Războiului Rece și regândirea hărții europene. A fost momentul în care s-a decis soarta lui Ceaușescu și faptul că regimurile comuniste trebuie să dispară
Imaginea o știți. În centru e președintele american Roosvelt, cu o stare de sănătate precară (de altfel, avea să decedeze la fix două luni de la realizarea acestei fotografii). La dreapta sa, primul-ministru britanic, Churchill, cu nelipsita-i țigară. În stânga, Stalin, cizme rusești, echipat ca de război. Conferința de la Ialta, din 4 -11 februarie 1945, cea care avea să ne trimită, pentru următoarele patru decenii și jumătate, în cea mai neagră beznă din istoria noastră. Englezul scrie pe o bucățică ”România: URSS - 90 %, ceilalți, 10 %”, ”tătucul” este de acord și soarta noastră e pecetluită. Până la celebrul strigăt ”Ana Pauker și cu Dej / Au băgat spaima-n burgheji!” mai e puțin.
Undeva, nici prea departe, nici prea aproape de țărm. Golful Marsaxlokk, coastele malteze, crucișătorul rusesc ”Maxim Gorki”. Locul nu-i știut, numele e greu de pronunțat, vaporul e uitat de patina timpului. Numai că aici, la 44 de ani de la tragedia de la Ialta, România prindea, din nou, să zâmbească.
Crucișătorul ”Maxim Gorki”, unde cei doi lideri au decis, în 1989, că Ceaușescu mai are puțin de trăit
Din poza îngălbenită de vreme dispăruse englezul. Rămăseseră doar americanul, președintele, George Bush cel bătrân, sau Seniorul, și cea mai luminată minte din partea noastră de lume, Mihai Gorbaciov, patriarh peste tot ceea ce mai însemna, la acea oră, URSS. Conferința de la Malta, 2-3 decembrie 1989. Oamenii simt că Războiul Rece e gata, că peste tot - dar mai ales în Europa - se aud termeni precum ”Deschidere” ori ”Schimbare”. ”Zidul Berlinului”, simbolul ce despărțea lumea bună de cea rea a căzut deja de trei săptămâni, Ungaria a anunțat ă a ieșit din Pactul de la Varșovia...
E momentul în care Bush și Gorbi discută despre Ceaușescu și România. Datele nu-s precise, dar președintele american apucase să spună: ”Aș dori să văd unele acțiuni și în această țară. L-am trimis acolo pe noul ambasador (n.r. - Alan Green) tocmai pentru că este un om ferm și intransigent, ce cunoaște bine părerile mele despre democrație și libertate. Va prezenta punctul nostru de vedere, al meu personal, președintelui Nicolae Ceaușescu. În orice caz va fi greu, dar vom încerca”...
”Comunismul se va termina în România când va face plopul mere și răchita micșunele”, spunea Ceaușescu. În Golful Marsaxlokk n-au fost plopi, dar priviți masa!
Cei doi lideri discută două zile. Urmează o conferință de presă, la Centrul Mediteranean. E rece, nu spune nimic, dar Omenirea citește printre rânduri. Pentru maltezi nu are niciun rol. Șmecherii lumii s-au întâlnit, aici, la mijlocul distanței dintre casele lor, au decis ce și cum, apoi au plecat. Pentru noi, românii, simbolizează totul, după 45 de ani de întuneric. E începutul Revoluției Române și sfârșitul lui Ceaușescu. ”Serviciile de informații de la noi nu au fost luate prin surprindere de ceea ce s-a discutat la Noua întâlnire de la Ialta, cum a fost botezată reuniunea. Mai mult, Ceaușescu a fost avertizat că va fi dat jos, dar ne-a ignorat”, spuneau, după ani, apropiații dictatorului. Ca o pură curiozitate, tot la început de decembrie, dar în 1973, Ceaușescu mergea în vizită de lucru în SUA, acasă la Richard Nixon, bunul său prieten...
