Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Dreptul procurorilor de a scormoni in viata privata se aplica si suspectilor
Explicatia oferita de Ministerul Justitiei este aproape cinica, sustinand ca intruziunile in viata privata a persoanei sunt minime si, ca atare, nu se justifica reglementarea unor garantii excesive, pentru ca acestea ar avea ca finalitate ingreunarea activitatii de urmarire penala si cresterea volumului de activitate al organelor judiciare.
Redam in continuare textul integral din "expunerea de motive" a Ministerului Justitiei: "Au fost abrogate dispozitiile referitoare la procedura de dispunere a unor masuri restrictive de drepturi, astfel incat masuri precum constatarea unei activitati infractionale, obtinerea listei convorbirilor telefonice, identificarea abonatului, conservarea datelor informatice, ridicarea silita de obiecte si expertiza genetica sa se dispuna in baza dispozitiilor art. 150, art.152, art. 153, art. 154, art. 170 si art. 191 din noul Cod de Procedura Penala, care au fost la randul lor modificate, astfel incat sa poata fi dispuse de procuror, fara a fi necesara aprobarea judecatorului de drepturi si libertati (...).
Tehnicile de cercetare presupun intruziuni minime in viata privata a persoanei, astfel incat nu se justifica reglementarea unor garantii excesive care au ca finalitate ingreunarea activitatii de urmarire penala si cresterea volumului de activitate al organelor judiciare. Spre exemplu, in cursul anului 2008 au fost formulate aproximativ 200.000 de solicitari numai pentru obtinerea datelor de trafic de la companii de telefonie, ce se vor traduce intr-un numar similar de dosare transmise de la Politie la Parchet si de aici la instanta in vederea indeplinirii formalitatilor necesare pentru eliberarea autorizatiilor".
Cu alte cuvinte, principalul motiv pentru care s-a decis renuntarea la oferirea unor garantii ale respectarii vietii private este ca ar creste volumul de activitate al instantelor judiciare. Potrivit Codului de Procedura Penala adoptat, dar neintrat inca in vigoare, o astfel de solicitare a procurorului urma sa fie prezentata judecatorului care trebuia sa dea autorizatia. Daca expunerea de motive a Ministerului Justitiei este cinica, proiectul de lege este de-a dreptul periculos, pentru ca acest drept al procurorului de a scormoni in viata privata nu se aplica doar unui inculpat, ci chiar si unui... suspect.
Redam in continuare continutul articolului 153 din proiectul de lege, intitulat "Obtinerea listei convorbirilor telefonice": "Procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala poate solicita unui furnizor de servicii de telecomunicatii comunicarea listei apelurilor telefonice efectuate si primite de la un anumit post telefonic, in cazul in care exista o suspiciune rezonabila cu privire la savarsirea unei infractiuni si exista temeiuri pentru a se crede ca datele solicitate constituie probe. Masura se dispune de procuror din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda: furnizorul de servicii care este in posesia ori care are sub control datele, numele suspectului sau inculpatului, atunci cand sunt cunoscute, motivarea indeplinirii conditiilor prevazute la alin. (1), mentionarea obligatiei persoanei sau furnizorului de servicii de a comunica imediat, in conditii de confidentialitate, datele solicitate".
Bomboana pe coliva este pusa de un alt articol, in care se precizeaza ca, "pana la terminarea urmaririi penale, procurorul este obligat sa incunostiinteze, in scris, persoanele fata de care se efectueaza urmarirea penala si ale caror date au fost conservate". Cu alte cuvinte, doar persoanele care au fost urmarite penal vor afla ca s-au cerut date despre ele de la companiile telefonice, nu si persoanele care au fost monitorizate si fata de care nu s-a luat nici o masura procesuala.
Citeste articolul complet pe Jurnalul
foto: infomondo.ro
