Urmărește A1 pe DiscoverDeocamdată nu se știe cum a început această epidemie și investigaţiile sunt în curs de desfăşurare. Cazurile sporadice de variola maimutei în ţările europene, în rândul călătorilor care se întorc din ţările în care boala este endemică, sunt bine cunoscute.
Cu toate acestea, multe dintre cazurile depistate în prezent în întreaga Europă nu au călătorit într-o zonă endemică.
Cele mai multe cazuri sunt depistate prin intermediul serviciilor de supraveghere a bolilor cu transmitere sexuală. Acest lucru este neobişnuit şi sunt în curs de desfăşurare investigaţii suplimentare pentru a determina sursa probabilă de infecţie.
Cum se răspândește, de fapt, variola maimuței
Simptomele bolii variola maimuței sunt adesea uşoare, deşi leziunile pot fi pruriginoase sau dureroase.
Acestea includ erupţii cutanate veziculoase sau leziuni pe orice parte a corpului – inclusiv în contextul actual particular – în jurul organelor genitale şi anusului, febră, durere în gât, ganglioni limfatici umflaţi şi leziuni la nivelul gurii şi ochilor.
Variola maimutei nu se răspândeşte în mod normal cu uşurinţă între persoane şi necesită un contact apropiat. Virusul intra în organism prin piele lezată, tract respirator, ochi, nas sau gură şi prin fluide corporale.
Principalul mod în care poate fi răspândit este în timpul contactului fizic apropiat prelungit cu o persoană care are variola maimutei sau contact prelungit cu obiecte contaminate.
Cu toate că variola maimutei nu a fost documentată anterior ca o infecţie cu transmitere sexuală, transmiterea în timpul contactului sexual este în concordanţă cu modul în care acum virusul poate fi transmis de la o persoană la alta.
Focare de variola maimutei au apărut de obicei în populaţiile care trăiesc în zonele rurale şi care vânează, manipulează şi consumă carne de vânat. În ultimii ani, au apărut cazuri din ce în ce mai mult în zonele urbane din ţările endemice. Cazuri de import din Africa de Vest către Marea Britanii şi alte trei ţări au fost înregistrate în ultimii ani.
Variola maimuței poate fi transmisă prin contact direct şi prin expunerea la picături mari eliminate prin expiratie. Perioada de incubaţie a variola maimutei-ului este de obicei de la 6 la 13 zile.
Variola maimutei necesită, de obicei, un contact personal strâns cu o persoană simptomatică infectată. Boala este adesea auto-limitantă, cu simptome ce dispar spontan în 14 la 21 de zile.
Se poate lua variola maimuței prin tuse și strănut? Cum răspund experții
Transmiterea între oameni poate apărea prin picături respiratorii mari. Deoarece picăturile nu pot ajunge departe, este necesar un contact prelungit faţă în faţă.
Oricine are contact apropiat cu o persoană cu variola maimutei se poate infecta. Cu toate acestea, familia unei persoane cu variola maimuței prezintă un risc mai mare de infecţie din cauza contactului apropiat.
Persoanele ale căror profesii sau comportamente le pun la risc mai mare de expunere, ar trebui să ia măsuri pentru a înţelege semnele şi simptomele şi să aibă grijă suplimentară pentru a preveni infecţia.
Printre aceştia se numără personalul medico-sanitar care pot intra în contact cu pacienţi infectaţi, lucrătorii sexuali, având în vedere recentul grup de cazuri în rândul celor care se autoidentifică ca atare, potrivit News.
Cum te protejezi pentru a nu lua virusul care provoacă variola maimuței
E foarte importantă igienii mâinilor, astfel că este recomandată curățarea lor cu apă şi săpun sau dezinfectant pe bază de alcool.
De asemenea, persoanele suspecte de variola maimutei trebuie să fie izolate şi ca cei care o îngrijesc să utilizeze măsuri de protecţie personală adecvate.
În timp ce un vaccin a fost aprobat pentru prevenirea variola maimutei, iar vaccinul tradiţional împotriva variolei oferă protecţie, trebuie menționat ca aceste vaccinuri nu sunt disponibile pe scară largă.
În cele mai multe cazuri boala este uşoară şi majoritatea oamenilor se recuperează în termen de câteva săptămâni, fără tratament.
