Omul de afaceri, Ștefan Mandachi, dezvăluiri impresionante: „Imediat după moartea mamei mele nu am moștenit nimic”

• Marele Premiu de Formula 1™ al Braziliei e online exclusiv în AntenaPLAY! Vezi cursele în perioada 1 - 3 noiembrie 2024!
• Hai la masă, România! Noul sezon Chefi la Cuțite începe din 17 noiembrie, numai pe Antena 1 și în AntenaPLAY

A fost promotorul unuia dintre cele mai inedite proteste organizate vreodată în România și a devenit peste noapte o figură foarte populară în toate mediile, după ce a construit, din banii săi, primul metru din Autostrada Moldova. Acum, Ștefan Mandachi plătește prețul celebrității și se apără de toate acuzațiile care i se aduc. Într-o postare pe propriul blog, omul de afaceri din Moldova vorbește despre ultimele evenimente din viața sa

„Da. Acum sunt sigur că românii vor autostrăzi. #șîeu!

Întrucât au apărut știri și tot felul de postari neadevarate si neverificate, (unele caraghioase chiar) consider că este necesar să elucidez misterul și să demontez cu argumente acuzațiile false care mă vizează pe nedrept.

Nu am niciun serviciu secret în spate, nu cunosc pe nimeni care să facă parte din Serviciile Secrete sau poate că nu cunosc eu oamenii suficient cât să aflu din ce servicii fac parte, pentru că nu mi-a păsat. Nu cunosc membrii cheie din partide politice, nu cunosc oameni din organizații secrete, nu cunosc demnitari sau politicieni de rang înalt altfel decât de la televizor.

Mă bufnește râsul când aud c-aș fi vreun spion, agent 007, James Bond. Ceea ce îmi place să cred e că toți politicienii, spionii adevărați, agenții secreți și ceilalți au admirat curajul meu și au fraternizat cu necesitatea mea de a avea autostrăzi pentru că și ei au copii, părinți și prieteni care circulă pe marginea gropii, adică pe drumuri de opt metri și două sensuri, printre tiruri și autoturisme.

Tot ceea ce am făcut e că mi-am asumat un risc enorm pentru că mi-era greață de câtă frică vedeam peste tot. Cum explicați că am riscat totul? De ce am fost eu singurul dintre milioane de antreprenori? Simplu! Pentru că a fost nevoie ca cineva să facă pasul și le mulțumesc tuturor celor care mi s-au alăturat.

Sunt uimit să constat că în România, un act de curaj autentic este suspectat din start ca fiind o conspirație. Am locuit în America. Acolo nu avea nimeni grija să conteste o acțiune civică atât de sinceră, simplă și directă a unui antreprenor. Sunt un contribuabil imens la statul Român, nu am dreptul să mă exprim? Am început clipul cu descrierea mea, cum aș fi putut să înscenez un astfel de act având în vedere riscurile asumate?

Îmi era foarte confortabil să-mi cheltui milioanele de euro produse de creierul meu și cu eforturi și renunțări majore, nu moștenite, pe o plajă în Hawaii. Orice om întreg la cap vede și înțelege riscurile pe care mi le-am asumat. Mi-am asumat și riscul să fiu denigrat. Unii răuvoitori mi-au înscenat o asociere politică și că aș fi pozat cu președintele. Noroc că românii sunt inteligenți și au constatat că e un fals grosolan.

A început o campanie de vânzare și denigrare a familiei mele. S-a spus că am preluat afacerile familiei, ceea ce e o minciună infantilă. Tatăl meu are o afacere care e mică pe lângă businessul meu. Are un profit de 75.000 euro și o cifră de afaceri de 500.000 euro, n-are lanțuri de magazine sau hoteluri și puteți verifica asta la registrul comerțului. El muncește ca un rob de 25 ani, are tot dreptul să câștige bani, are și el angajați, pe care îi plătește corect. E printre cei mai vechi antreprenori, muncește enorm și n-a fost într-un concediu de ani întregi.

În schimb, eu am cifre cumulate de 15 mil. euro în compania mea și 28 mil. euro în companiile francizate. Cum poți să compari 75.000 euro cu milioane de euro, pe care le câștig și să zici că am preluat nu știu ce imperii? Această diferență astronomică dintre veniturile mele și ale familiei se menține de mulți ani.

După moartea mamei nu am moștenit decât o casă a bunicilor, construită acum 50 ani, în care n-am mai intrat. Mama nici nu a călcat în hotelul meu, a stat în spitale în ultima perioadă a vieții. Nu știa nici câte camere am la hotel, la fel cum nu știa pe unde în țară am restaurante.

Nu am fost administrator sau asociat în firmele familiei, nici nu s-a pus problema să preiau ceva, cu atât mai mult cu cât abia fac față în afacerile și proiectele proprii, pe care le deleg tot mai des. După ce a murit mama, acum câteva luni, toți membrii familiei am fost distruși și nu mi-a trebuit să preiau absolut nimic. Totul a rămas tatălui meu, care este încă extrem de afectat de pierderea suferită și care își conduce afacerea așa cum a făcut-o dintotdeauna, singur și în stilul lui. Nici măcar nu am făcut succesiune, pentru că fără mama nu ne mai interesează nimic. Am delimitat din totdeauna firma mea de firma familiei și am mers pe drumuri diametral opuse. Nu aveau niciunul habar, ce înseamnă dezvoltarea prin franciză și spuneau că sunt nebun, cât să mă aventurez într-un astfel de business.

Fratele meu este avocat și e acuzat că a apărat infractorii, de parcă avocatul ar trebui să apere doar ființe neprihănite. O absurditate. Adică e vinovat că și-a respectat jurământul de avocat să apere clienții. În plus e și el antreprenor și plătește impozite.

Membrii familiei mele au declarat deja că nu le pasă de consecințe și că nu sunt interesați să discute cu nimeni pe temele care mă privesc pe mine. Ei sunt obișnuiți cu faptul că sunt asumat și iau decizii curajoase, pe care uneori le consideră nebunești. Nici nu știam ce cifre au ei, m-am uitat acum pe cifrele lor de la registrul comerțului, eram total indiferent în privința modului în care își conduc afacerile.

Partenerii mei de business de opt ani pot să confirme sau să infirme dacă au avut vreo discuție cu familia mea, în toți anii în care am colaborat. Și am nenumărați parteneri, francizați, furnizori etc. Și, în fond, dacă aș avea, care ar fi infracțiunea? O familie nu are voie să coopereze? Este o rușine? Este ilegal?

Mi se aduce acuzația că sunt inamicul numărul unu al nu știu cărui partid. Eu am învinovățit absolut toate partidele, fără nicio excepție. Nu m-am referit la unul singur, ci la PNL, PDL, PSD, PNTCD, CDR, UDMR și care or mai fi, dar toate partidele, fără excepție, care au guvernat România și au lăsat Moldova fără niciun centimetru de autostradă în 30 ani. Nu am jignit niciun lider. S-au jignit ei singuri, prin moștenirea rutieră lăsată țării și în special Moldovei. Toți, din 1989 până în 2019. Incompetența nu are coloratură politică.

Sunt acuzat că am băgat sume mari de bani în campania mea. Cu banii munciți de mine trebuie să dau raportul cuiva? Eu am regizat, am scris scenariul și am montat, alături de echipă, tot filmul, inclusiv am propus muzica. Am studiat cinematografie și film-making în America, la cea mai prestigioasă școală privată de film, New York Film Academy. Am diplomă de regizor, iar filmul meu de licențiere a luat locul întâi din toată grupa. Am cursuri de scenaristică în California cu Sanora Bartels, lider al scenariștilor din Hollywood, care mi-a acordat notă maximă. Am greșit cu ceva că îmi fac meseria pe care am învățat-o prin școlarizare și anume regia de film? Până la urmă, cu acest film de cinci minute pot participa în festivaluri prestigioase din străinătate, reprezentând România. Regizori titrați din România au lăudat filmul, ca operă de artă, nu ca element cu valoare socială.

În plus, am mai regizat un film, care a intrat în 15 festivaluri. Nu e nimic nou pentru mine. Îmi practic meseria și îmi cultiv pasiunea. Am cheltuit banii pe un film, nu i-am băgat la ruletă, nu i-am jucat la barbut, nu i-am ținut la pușculiță. Dacă-i țineam sub pernă era mai bine? I-am întors și i-am rulat în economie. Am făcut tot proiectul doar cu firme românești, care au facturat totul. Unde e problema? Banii mei s-au dus la antreprenori români, la companii cu capital românesc, care au reinvestit, care plătesc tva, impozite și taxe.

În fond, am turnat o fâșie de beton și am filmat turnarea. Pe lângă asta, m-am filmat când am alergat (ceea ce fac zilnic) și mi-am strigat cu curaj și demnitate o nevoie, care are conotațiile unei drame. De ce atâta deranj? Nu am ofensat pe nimeni, nu am țipat la nimeni. Am făcut un filmuleț ironic, dar amar și l-am pus pe internet. S-au făcut milioane de filme de cinci minute, de ce sunt eu vinovat pentru un film în care nu jignesc și nu instig la nerespectarea legii? Ca acest clip mai sunt alte milioane pe Youtube.

Eu am spus atât: doamnelor și domnilor, dacă mai circul pe potecile astea, MOR. Mi-ați pus viața în pericol mie, angajaților, prietenilor și rudelor. Și eu vreau să trăiesc. Mai mult decât către politicieni, am strigat la antreprenori: oameni buni, nu mai mergeți indiferenți pe marginea gropii, pentru că la un moment dat o să alunecați în ea. Ca atare, antreprenorii erau mai vizați decât politicienii în filmul meu. De aceea am și provocat antreprenori, iar exemplul meu personal este că mi-am suspendat afacerea 15 minute, nu că am făcut greva foamei pe criterii politice.

Politicului nu i-am cerut decât să facă ceea ce în alte țări există de zeci de ani: un drum cu patru benzi, făcut în mare parte la șes și câmpie, nu pe Everest. Ce mare lucru am cerut? Au luat toți foc, că am făcut o plimbare până la București și retur și n-am găsit nicio caschetă de muncitor pe șantierele autostrăzilor.

Nu am afirmat că sunt Sfântul Ștefan. Sunt un om ca toți oamenii. Hai să luăm ipoteza în care aș fi avut cele mai negre antecedente de torționar, tâlhar sau inamic public. Până la urmă, sunt cetățean român. Un cetățean imperfect, dar exasperat, țipă cu furie că nu mai poate circula pe astfel de drumuri. Și multe milioane îl urmează. Unde e greșeala? Fiecare e liber să urmeze pe cine vrea. Unde-i problema că lumea m-a urmat? Nu am obligat pe nimeni. Oamenii mi s-au alăturat pentru că au aceleași nevoi. Nu am cerut nimănui să-mi analizeze viața personală și istoricul ca să ia o decizie. Oamenii sunt liberi să urmeze chiar și un circar curajos, fiecare alege. Am văzut și circari care bagă capul în gura leilor sau sar de la 20 metri. învârtindu-se de 11 ori în aer. Ca și mine, se antrenează și ei cam 18 ore pe zi.

Imaginea mea a apărut pe internet asociată unui eveniment fară a mi se cere acordul. Se pune o fotografie cu Ștefan Mandachi și se insinuează că eu chem la noi proteste în nu știu ce dată. Eu nu am chemat la niciun protest și nu mă implic politic. Eu voi rămâne în poziția de antreprenor asumat. Nu fac politică, nu îndemn la proteste cu teme politice, nu îndemn la răscoale sau revoluții. Neg orice implicare politică și nu chem la manifestații politice pe nimeni.

Nu mă victimizez pentru că nu mai este momentul acum. Am făcut-o mulți ani la rând și-s sătul de propriile mele scuze. Am nevoie în continuare de antreprenori. Vreau să fie alături de mine până avem autostradă. Nu am o formulă pe care să le-o furnizez, dar trebuie să fim uniți. Și ei și-au rupt spatele și și-au neglijat familiile ca să reușească să producă bani, sper să nu renunțe și să creadă că doar împreună putem reuși.

Eu am rupt lanțul fricilor și cu toții trebuie să topim zalele. Dacă nu vom fi uniți, vom fi condamnați să o luăm de la capăt. Eu nu mai am nimic de pierdut pentru că mi-am asumat totul, dar antreprenorii înspăimântați vor pierde. Am înțeles că m-au susținut, dar acum Mandachi e în vizorul tuturor și în fața unor minciuni. Și cum este Mandachi azi, așa pot fi și ei mâine-poimâine dacă nu vom ridica fruntea sus, solidari. Chiar și un gest mărunt este foarte relevant. De pildă, eu îmi voi da jos frame-ul #șîeu de pe Facebook doar când vom avea autostradă. Până atunci, rămâne înțepenit pe poza de profil. Măcar atâta lucru cer celor care încă sunt cu mine.

Mă amuză mult acei oameni ofticați care mă ridică în atenția lumii mai mult decât merit. Sunt prea îndârjit și tăbăcit ca să mă sperie ceva și sunt atât de înverșunat încât nu capitulez, dar nici nu vreau să exagerez cu afișarea mea toată ziua prin media pentru că nu ăsta a fost scopul. Mai am și de muncit nu doar de dat declarații. Muncim că avem sute de angajați care depind de noi.

#șîeu!”