Urmărește A1 pe Discover“Nu sunt foarte bine psihic, dar fizic sunt in regula”, si-a inceput unul din romanii supravietuitori marturia. “A fost diferenta de 3 minute intre viata si moarte!”, a mai spus el. Ora la care a ajuns la munca, impreuna cu mult curaj si rezistenta au fost cele care l-au ajutat sa scape din infern.
Ziua de miercuri incepuse normal pentru Liviu Floria, unul dintre angajatii complexului petrolier din In Amenas. La 5 si jumatate a venit cu masina la serviciu. Si-a facut o cafea si incepuse sa o bea linistit impreuna cu un colegul de birou, si el tot roman.
“In jurul orei 6 fara 10 s-a dat shut down total la plan. S-a intrerupt lumina. S-au intrerupt toate utilitatile. Au inceput sa sune alarmele”, povesteste el.
Cei doi romani au iesit in fata biroului si au vazut sosirea atacatorilor. Planul de urgenta cerea ca angajatii sa se adune intr-un loc dinainte stabilit. Norocul romanilor a fost, insa, ca au vazut patru atacatori inarmati cu pistoale automate coborand dintr-o masina si astfel nu s-au mai conformat planului.
Confuzia domnea printre angajati. Nu stiau daca este o simulare sau un vis. Nu intelegeau ce striga atacatorii, dar intentiilor lor erau clare pentru toti: venisera sa ia ostatici. Cei 4 sefi norvegieni au fost primii pusi la pamant si legati. Atunci ceilalti angajati au fugit. Cei doi romani s-au refugiat in birou.
“Am incuiat usa, ne-am ascuns sub birou. In jurul nostru am auzit focuri de arma, tipete si tropaituri. M-am baricadat impreuna cu un coleg de-al meu, tot din Romania, intr-unul dintre birouri. Am incuiat usa si am pus un birou in dreptul ei”, a povestit Liviu Floria, in conferinta de presa sustinuta astazi.
Dupa 15 minute amenintarea era chiat la usa lor. Romanul a tinut legatura cu un alt coleg prin SMS, insa, la un moment dat, acesta nu a mai raspuns. Fusese luat ostatic.
In cele din urma, teroristii si-a facut tabara in alta cladire, iar angajatii refugiati prin birouri au inceput sa iasa. S-au strans 8. In toiul noptii, au iesit din cladirea de birouri, s-au strecurat prin complex si au reusit sa ajunga la gard. Au sarit si au pornit prin desert. Era singura lor sansa.
“Cand am plecat am avut punct de reper o facla. Am plecat pe jos. Cred ca am mers 30-35 de kilometri prin desert”, isi continua romanul supravietuitor povestea.
Plecasera insa pe fuga. Nu aveau la ei decat 3 litri de apa, care in scurt timp s-au teminat. Asa ca patru dintre ei au fost nevoiti sa se opreasca. Au gasit un loc sigur si s-au ascuns iar. Ceilalti patru au continuat drumul prin desert. Printre ei si romanul George Iachim.
La 5 dupa-amiaza, dupa mai mult de zece ore de mers prin desert, acestia au dat de armata algeriana, care i-a preluat si i-a predat fortelor armate americane, care i-au transportat in Germania. De acolo, autoritatilor romane i-au adus acasa.
Soldatii algerieni nu s-au dus insa sa-i salveze si pe ceilalti lasati in urma. “Pentru ca nu au rezistat frigului, au luat decizia sa se tarasca si sa incerce sa ajunga la drum. Asa ca tot singuri s-au salvat”, spune Liviu Floria.
