O carieră în domeniul transporturilor poate fi atrăgatoare pentru o persoană căreia îi place să călătorească și să vadă tot timpul locuri noi. De asemenea, domeniul este unul în care se fac angajări mai tot timpul, deci chiar și o persoană fără prea multă experiență poate să-și găsească un job în această activitate.
Fiind o industrie în care siguranța trebuie pusă tot timpul pe primul loc, legislația europeană (adoptată și în România) reglementează domeniul transporturilor rutiere cu un set de reguli cu privire la timpul maxim pe care un șofer îl poate petrece la volan într-o zi. Aceste înregistrări se fac cu ajutorul unui dispozitiv numit tahograf, care este obligatoriu prin lege.
Tahograful este un dispozitiv asemănător cu un aparat de radio uzual. Montarea tahografului pe un autovehicul are rolul de a indica și stoca automat date privind cursa și timpul de lucru al unui conducător. Tahografele sunt de trei tipuri: tahografe analogice, tahografe electronice și tahografe digitale, acestea din urmă fiind obligatorii prin lege pentru autovehiculele aflate la prima înmatriculare, începând din 1 ianuarie 2007.
Tahograful digital este montat la conectat direct la motor, înregistrând permanent viteza cu care se deplasează autovehiculul și durata în care acesta staționează sau este în mișcare. Rolul colectării acestor informații este acela de a garanta siguranța șoferilor prin prevenirea perioadelor lungi de condus fără pauze pentru odihnă.
Tahografele digitale pot stoca informații pentru 1 an de zile. Conform legislației în vigoare, șoferii trebuie să descarce în întregime datele de pe tahograf la fiecare 3 luni și să le păstreze pentru cel puțin un an de zile.
Transportatorii sunt obligați să copieze datele stocate de tahograf pentru fiecare autovehicul în parte. De asemenea, la fiecare 2 ani de zile, tahografele trebuie verificate într-un service auto autorizat.
În cazul în care transportul se efectuează pe teritoriul mai multor țări, pe lângă tahograf, autovehiculul trebuie să fie echipat și cu un limitator de viteză. Acesta este un dispozitiv electronic ce are ca scop limitarea vitezei de deplasare a autovehiculelor. Limitele maxime în ceea ce privește viteza de circulație sunt și ele reglementate de legislația Uniunii Europene.
Limitatorul de viteză este obligatoriu pentru autovehiculele noi de tip M2, M3 și N3. Pentru autovehiculele din categoria M2 și M3 valoarea maximă a limitării vitezei nu poate depăși 100 km/h, în timp ce pentru autovehiculele de tip N2 și N3 această nu trebuie să fie mai mare de 90 km/h.
Care este perioada maximă de conducere și cât trebuie să se odihnească un șofer?
Legislația la nivel european, intrată în vigoare începând cu anul 2007 a stabilit că perioada de condus în timpul unei zile nu poate fi mai mare de 9 ore. Totuși, 2 zile pe săptămâna această perioadă poate fi prelungită cu câte o oră în fiecare dintre cele 2 zile. Această legislație se aplică și în România, țara noastră fiind stat membru UE.
Într-o săptămână, durata de condus nu are voie să depășească 56 ore, iar pentru două săptămâni consecutive nu poate fi mai mare de 90 de ore.
Care sunt documentele care trebuie să fie pastrate tot timpul la bordul unui autovehicul?
Șoferul atutovehicului trebuie să aibă tot timpul la el permisul de conducere (în funcție de tipul autovehiculului), atestatul profesional, cartea de identitate, legitimația și pașaportul (în cazul transporturilor internaționale.
În ceea ce privește documentele autovehiculului, este obligatorie deținerea și prezentarea în caz necesar a următoarelor acte:
- Licența de transport
- Cartea de identitate a autovehiculului
- Asigurarea obligatorie
- Certificatul de înmatriculare
- Copia conformă
- Taxa de drum
- Diagrama tahograf
- Dovada de verificare a tahografului într-un service de camioane autorizat RAR
- ITP
Certificate și atestări necesare
În cazul în care masa transportată depășește valoarea de 3.5 tone, șoferii profesioniști trebuie să obțină un atestat profesional, conform legislației adoptate în anul 2007.
Acest atestat se obține prin participarea și absolvirea unor cursuri de pregătire de specialitate, fiind valabil pe o perioadă de 5 ani.
Pentru a putea urma aceste cursuri, o persoană trebuia să aibă carnet de conducere, un aviz medical și unul psihologic.
Ca orice activitate, meseria de șofer de camioan are avantaje și dezavantaje, un lucru sigur fiind acela că nu se numără printre meseriile ușoare și lipsite de dificultăți.
Un avantaj îl reprezintă partea financiară. În special în cazul transporturilor pe rute internaționale, salariile pot deveni o motivație importantă pentru cineva care vrea să între în acest domeniu de activitate. Un alt avantaj îl reprezintă posibilitatea de a călători și a vizita o mulțime de locuri, locuri pe care o persoană din alt domeniu de activitate poate nu ar avea ocazia să le viziteze.
Unul dintre cele mai importante dezavantaje este acela de a fi tot timpul pe drum, departe de casă și de familie. Pe lângă acest lucru, mai pot interveni și diferite probleme de natură medicală, din cauza timpului îndelungat petrecut la volan.
Ca orice altă meserie, activitatea de șofer de camion are avantajele și dezavantajele sale, dar pentru o persoană căreia îi place să călătorească, care nu are nicio probleme în a petrece perioade mari de timp departe de casă și care respectă regulile în ceea ce privește timpii de odihnă și pune siguranța pe primul plan, această meserie se poate dovedi una destul de interesantă și satisfăcătoare.
