Urmărește A1 pe DiscoverIonuț Anghel este din Mărășești, județul Vrancea, iar singura șansă pe care medicii i-au dat-o este un transplant pulmonar. Se roagă să trăiască până când va putea beneficia de această intervenție, pentru care a fost inclus pe lista de transplant.
Ionuț vrea să respire. Primele semne de boală au apărut în anul 2011
Din anul 2011, Ionuț a luptat să se vindece, primind diverse diagnostice și scheme de tratament, fără rezultate însă, notează actualitateavranceana.ro. În 2018, viața lui a luat o întorsătură dură: medicii din România și o echipă de medici din Austria au concluzionat că singura lui șansă de supraviețuire o constituie transplantul pulmonar.
De atunci, a bătut pe la toate ușile sistemului sanitar, unele mai deschise, altele zăvorâte complet, pentru a putea ajunge pe lista de transplant a autorităților române, listă pe care a fost pus în iunie 2019.
"Au trecut doi ani de când simt că se termină aerul la mine"
Prietenii și apropiații lui Ionuț s-au mobilizat pentru a-i venit în ajutor. Au creat pe Facebook grupuri, unde cei care au dorit să-i întindă o mână de ajutor au putut dona.
”Și noi, cei bolnavi, avem visuri și speranțe de viitor! Și noi suntem oameni ca și voi … care încă mai sperăm la un viitor mai bun! Eu am niște visuri mari, mari de tot, se poate spune … sper să respir ca și voi, normal! Cel mai mare vis, care pare de neîndeplinit!
Au trecut 2 ani … de când am început să simt că se termină aerul la mine! 2 ani, o perioadă scurtă, însă mie mi-a părut o eternitate!", spunea Ionuț, prin intermediul rețelei de socializare.
12 ore pe drumuri, lunar, pentru o cură de inumoglobulină
Recent, Ionuț a postat pe pagina sa de Facebook un mesaj emoționant, scris după încă un drum spre spitalul unde își poate face cura de inumoglobulină.
"Undeva intr-un spital din Romania ...
Din 14.01.2020
Azi am de facut cura de imunoglobuline ...
Inca nu se poate face la domiciliu, inca nu avem imunoglobulina subcutanata ... inca suntem in urma ...
M-am trezit la 4, trebuia sa-mi fac aerosolii si tratamentele inainte de a pleca la drum. Imi ia aproximativ o ora.
Ma uit sa vada cum e afara ... un pic cam rece dar e bine, e accpetabil, macar nu e ceata care sa ma termine (pe fond respirator).
La 5 si 10 plec la drum impreuna cu partenera mea de nadejde si iubita mea sotie, Nora!
De la Buzau, incepe fericirea ... Ceata pana la destinatie, la Bucuresti! Concentratorul dat pe maxim, ca sa nu fie probleme prea mari. Ajugem cu bine la 8 la spital. La 8 si 15 reusesc sa fac internarea de zi si sunt trimis spre un salon, salonul 19. Un salon de 3x4 metri (estimarea mea, dar cred ca e mult) 3 paturi, toate ocupate. Mi se ofera un scaun pentru urmatoarele 6 ore. Zic in sinea mea: "Se putea si mai rau ..." (nu am nimic impotriva si mentionez ca spitalul era full dar ... mai am de condus si la intors si o sa dau odihna pe cafea, clar). Totusi, trebuie sa-mi exprim aprecierea pentru d-na dr curant si personalul medical si auxiliar de aici, care sunt niste profesionisti deosebiti si chiar daca nu au toate resursele necesare pentru tratarea pacientilor (lucru pe care-l resimtim noi, pacientii), prin empatizarea dumnealor cu noi, compenseaza!
NU cer privilegii precum un pat cand ma duc la spital sau mai stiu eu ce ci doar un lucru direct Domnului Ministru al Sanatatii - cum putem face ca sa nu mai batem 200 si ceva de km lunar, ba chiar si la 3 saptamani, daca starea sanatatii o cere, pentru aceasta cura de imunoglobulina? De ce nu exista mai multe centre prin tara, pentru aceste cure de imunoglobulina? (eu stiu doar de Timisoara si Bucuresti si ca sa vii de la Bacau la Bucuresti ... ai de pierdut jumatate de zi pe drumuri).
Mi-as dori sa veniti cu mine, daca ati putea, de dimineata, in acea zi din luna in care ma duc la cura de imunoglobulina, sa observati "distractia" prin care trece unul ca mine. Eu dupa pranz, incep sa desaturez treptat si-mi scade capacitatea la efort, considerabil, implicit am nevoie de tratament iar curele de imunoglobulina tin uneori si pana dupa ora 16 si daca mai adunam si 2 ore jumate condusul inapoi aflam la ce ora ajung ... iar deja spre seara, trebuie sa trag din greu de mine!
O sa spuneti sa ma internez in acea zi de tratament, in spital, si sa plec a doua zi insa ... un pacient problema (am fost numit de unii doctori astfel in sensul negativ, pentru ca nu-mi gaseau un diagnostic si mergeau pe supozitii, implicit la fel si cu tratamentul) ca mine, cu imunitatea 0, are toate sansele sa "culeaga" fel de fel de infectii nosocomiale din spitalele noastre, altele decat cea pe care am "luat-o" deja, si astfel sansele mele la transplantul pulmonar ar deveni 0.
Poate ca cer prea mult si multe ... dar incercati, va rog, sa empatizati si cu cei ca noi!
Azi sunt eu ... maine cine stie cine poate fi in locul meu!, a scris Ionuț Anghel.
Ionuț are și o pagina de Facebook, denumită "Alături de Ionuț Anghel", pe care o pot accesa toți cei care vor să-i afle povestea și să-i întindă o mână de ajutor.
Polițiști falși, prinși în Capitală! Cum înșelau oameni pe stradă, lăsându-i cu buzunarele goale... Buzău: Unsprezece copii au fost diagnosticaţi cu gripă la sfârşitul săptămânii trecute. Patru dintre ei au fost aduşi la...
