Patrick Ladru, managerul tehnic al lui Ajax Amsterdam Academy, a dezvăluit, preț de două zile, câteva dintre secretele uneia dintre cele mai tari școli de fotbal din lume, la Academia George Ogăraru. Fostul stelist a promis că va continua astfel de acțiuni
George Ogăraru n-a fost, niciodată, din filmul fotbalului românesc. Tip cult, stătea mai mult pe cărți când alți jucători descărcau manele. A prins o semifinală de Cupa UEFA, a ajuns la Ajax, unde și-a rezolvat, singur, contractul în jumătate de oră, a driblat, cu ușurință, prin mai multe limbi de circulație internațională. După ce Atotputernicul le-a dat copii naturali, el și Andreea, soția, s-au tras spre Valea Plopului ori Valea Screzii, unde au adoptat 250 de suflete: suflete ale străzii, suflete abandonate în centre pentru suflete cu deficiențe, suflete recuperate și în curs de reintegrare, suflete victime ale violenței în familie, suflete fără adăpost. Suflete chinuite.
A ajuns la Amsterdam, acasă la regele Salaminei, fiul lui Telamon, băiatul ce jucase, la debut, în echipa lui Homer, FC Iliada. Acolo a legat prietenii de durată. L-au vrut antrenor la Ajaxul mai mic, a stat ceva vreme. Apoi a revenit în fotbalul mioritic, la Universitatea Cluj. Unii l-au sunat să-l întrebe dacă e ok. Plecase de lângă Jaap Stam pentru a ajunge angajatul unui tip care poseda mai multe poze pe siteul Interpolului decât pe cel al clubului. Avea încăpățânarea de a arăta că și în România portocala, nemecanică, se poate desface cu un cuțit, nu cu o unghie băgată în ea. Părăsise o grupare fondată pe la 1900, când în București existau 647 de bărbieri, 223 de giuvaergii și o Moară Halberstadt, pentru a repoposi în fotbalul Miticilor, Jeneilor și Romeilor. Nu i-a ieșit...Încă nu ne obișnuiserăm cu cuțitul...
Zilele trecute, după ce a dat drumul proiectului Academiei, George și-a chemat un bun amic de la Ajax, Patrick Ladru, să glăsuiască în fața a 50 de antrenori români. Florin ”Bratone” Bratu ori Mitică Uzunea, mâna dreaptă a lui Gâlcă, au respirat printre cursanți. Olandezul, managerul tehnic al celor de la Ajax Amsterdam Academy și fondatorul Ajax Online Academy le-a glăsuit frumos, le-a arătat scheme pe ecran, apoi le-a transpus, afară, pe terenul de la ”Mircea Eliade”. Le-a povestit cum lăncierii au 50 de spioni numai în Olanda, țărișoară cam de șase ori mai mică decât Romania, cum Academia lor lucrează cu o firmă ce produce lentile de contact speciale pentru tinerii jucători cu probleme de vedere, cum de la șapte ani ești notat dacă ai calități de lider ori poți fi ”căpitan”, cum puștii sunt monitorizați cu programe on-line, cum...Pe la geamuri, câteva păsărele iubitoare de soccer ciripeau că așa ceva nu vom avea niciodată în fotbalul nostru, acolo unde Leontin Grozavu amintește, la fiecare meci, de neamul adormit al fiecărui jucător pe care-l ”subordonează”.
Dar George e încăpățânat, asemenea lui Sisif. El și ceilalți 50 de apostoli ai balonului rotund, așezați, cuminței, în scaunele cursului predat pe Splaiul Independenței, aproape de malurile Dâmboviței, de Patrick Ladru, un tip cool, cu paloare surinameză și engleză frumos curgătoare ca Ozana, cred că într-o zi vor putea schimba fața fotbalului românesc. La nivel de mentalitate, la nivel de dotare, la nivel de jucători, la nivel de patroni. Între fondarea lui Ajax, de la 1900, și ce a Olympiei, primul club daco-roman, nu-s, totuși, decât nouă ani.
Corect, numai că noi am tras la poartă, în secolul ce trecut-a de atunci, cu o lance boantă...
