Drama unui dublu campion european: "Mi-au rupt în două tatuajul de pe picior. Mi-au dispărut opt centimetri de os. Tată, dacă mai poți merge prin grădină cu ală micu', să zici mersi!”

Urmărește A1 pe Discover

Pe 10 septembrie 2013, la Geneva, naționala de fotbal a Spaniei joacă un” amical” contra Chile. Santiago ”Santi” Cazorla suferă o lovitură la glezna piciorului drept, cu fisurarea osului. Este momentul declanșării dramei prin care dublul campion european trece de atunci. De mai bine de patru ani ”Santi” învață să meargă și să joace. Doctorul Sanchez, care l-a operat de mai multe ori, i-a spus că așa ceva n-a văzut în întreaga sa carieră

Octombrie 2017. Un tip mic de statură, cu alură de sportiv, taie parcul central din Salamanca, în drum spre cabinetul de recuperare. Un prichindel, așa, pe la un 10 ani, trage după el una bucată bunică, când îl zărește. ”Uite, ce tare seamănă el cu Santiago Cazorla!”, aude. ”Păi chiar eu sunt!”. ”Da, bună gluma”, sosește replica.
Chiar el este! Santiago Cazorla. Peste 400 de meciuri în primele divizii din Spania și Anglia, 77 de jocuri la echipa națională, dublu campion european. Omul care trece printr-o dramă de nedescris!

Pe 10 septembrie 2013, la Geneva, Spania - Chile, amical. Cazorla e cu motoarele turate, e în mare formă. Suferă o accidentare la glezna piciorului drept, cu fisurarea osului. Începutul poveștii.

Medicii din Anglia n-au fost niciodată atenți cu jucătorul lui Arsenal. ”Tată, dacă vei ajunge să mai poți merge cu ăsta micu' prin grădină, să zici mulțumesc!”, aude dar nu poate crede. Vrea să joace, i se fac infiltrații, dar niciun cortizon din lume nu-i poate calma durerile. Începe să se opereze: una, două, trei. După ultima ar trebui să urmeze o perioadă de maximum trei săptămâni de repaus. I-au scos firele, au zis să se uite să vadă ce și cum: rana îi era deschisă! Au urmat alte cinci operații: Opt în total! ”În perioada aia continuam să joc, deși pare greu de crezut. Infiltrațiile mă ajutau. Dacă apucam să mă încălzesc, duceam o repriză. Apoi, la pauză, când mă răceam, îmi dădeau lacrimile de durere”, spune în timp ce arată reporterului de la ”MARCA” o poză cu piciorul în perioada dureroasă. Imaginea nu se poate viziona! Totul este cangrenat! ”Locul nu se cicatriza, era deschis, se infecta. Îmi rupseseră în două tatuajul făcut pentru fiica mea, a trebuit să-l mut pe mână. Dar nu asta era probleme, ci faptul că nu mă vindecam!”

Imagine ce vă poate afecta emoțional. Cazorla păstrează în telefonul mobil gravitatea accidentării sale

A ajuns la Mikel Sanchez, un medic din Vitoria, Țara Bascilor. Trăsese, în Anglia, în van, toate gloanțele. ”Infecția îmi mâncase opt centimetri din tendonul lui Achile. Îmi lipseau opt centimetri!” I-au găsit trei bacterii, una dintre ele luată în urma unei operații. A trecut pe antibiotice. De această dată, cu succes. Dacă nu era detectată la timp, se putea ajunge la amputarea piciorului...

Doctorul din patria lui Cervantes a fost fair cu el. I-a spus că în a sa activitate nu a întâlnit, niciodată, un caz asemănător: o lovitură de joc transformată într-o rană ce părea că nu mai vrea să se închidă niciodată! Pe 29 mai a suferit cea de-a noua operație, de această dată de reconstrucție. A început, în vară, perioada de refacere. S-a ales cu un edem osos, a oprit recuperarea. Apoi, din nou a intrat pe mâna maseurului din Salamanca. Arsenal i-a prelungit contractul până în iunie 2018. Sper să revină în ianuarie...

Cu o lună în urmă, a reînceput să alerge. Când a atins, prima oarbă, iarba de pe ”Helmantico”, fratele său a început să plângă. Îi e greu, familia i-a rămas în Londra, el face recuperarea în Spania. Dar speră. După patru ani de calvar, din ianuarie vrea să redevină ”tunar”.

Sursă: ”MARCA”. Credit foto: ”MARCA”