Edi, baiatul care picteaza tricouri castigatoare

Cu o seara inainte, i-a venit ideea. "Mami, i-a spus baiatul, noi acolo mergem cu mana goala?" "Cum adica, gasim un steag, un fular, ceva!", venise raspunsul. Tremura tot! Erau bune si astea, dar el dorea ceva mai mult. "Sunt baiat mare, gasesc eu o smecherie!", si-a spus.

Gata! Stia ce! Oleee!!! A luat tricourile albe, pregatite pentru meci. A desenat, intai, tricolorul. Rosu, galben si albastru. I s-a parut ca rosul nu e rosu, a apasat mai tare pe carioci. "Daca e sa ploua, curg acuarelele. Cu cele permanente, raman o vesnicie!", si-a zis, soptit. A prezentat "opera". Tatal i-a zis sa scrie si un "Hai Romania!". A executat cu litere mari, sa se vada din avion. Trei tricouri pentru 3-0!

Nu mai tine minte cum a ajuns la stadion. Doar ca atunci cand a vazut puhoiul de oameni, si-a dus mana la piept. Parea ca inimioara cea mica vrea sa iasa afara de acolo. Cand crainicul i-a citit pe baieti, stadionul fremata. Atunci! Atunci a fost momentul! S-a urcat pe scaun (daaaa, stia ca nu e frumos, dar era mic, se iarta!) pentru a fi in linie cu parintii, iar fotograful a apasat. Click! Imaginea perfecta. Trei suporteri adevarati, fara alte vorbe de lemn! Trei fani care cred in nationala, in Tatarusanu, in Piturca, in visul cu Rio de Janeiro. La 1-0, la 2-0 si, apoi, la 3-0, a crezut ca pica direct pe iarba, de acolo de sus. Atat de tare s-a bucurat! El si tricoul pictat de manuta sa.

A plecat bucuros, desi nu s-ar fi despartit, niciodata, de arena. Nu stie cum a adormit. Cand Mos Ene i-a lipit genele, inca mai auzea "Cipriaaaaaannnnnn Maricaaaaaa"...

Mami l-a anuntat. "Puiule, tii minte ca am facut o fotografie la meci? A iesit castigatoare in concursul City Insurance!" Cand a sarit, in sus, de bucurie, detenta a fost mai mare ca a lui Chiriches. 3.500 de euro. Nu-l interesa suma. Stia ca din ea va primi un tricou cu Alex Bourceanu. "Dintr-ala de nationala", asa, ca sa-i dea pe spate pe picii de la bloc...