Fostul tenisman Yannick Noah, 51 ani, a declansat o veritabila furtuna in Franta dupa ce, intr-un editorial publicat sambata in prestigiosul cotidian "Le Monde", a cerut legalizarea dopingului in sport, comentand exemplul controversat al suspectei dominatii spaniole din ultimii ani "pe terenurile de fotbal, pe parchetul salilor de baschet sau pe traseele Turului Frantei". "Sportul e azi precum Asterix la Jocurile Olimpice: daca nu ai potiunea magica, e dificil sa castigi", a punctat campionul de la Rolland Garros din 1983.
Guvernul de la Paris: "Suntem consternati!"
El a sugerat ca Spania a ajuns sa castige titluri pe banda rulanta datorita unei politici antidoping foarte relaxate, creand astfel o superioritate neta pentru multi dintre sportivii sai pe plan mondial. La Paris, articolul a declansat o riposta dura la nivel guvernamental, ministrul Sportului, David Douillet, fost campion olimpic si mondial la judo, intervenind spre a cere scuze Spaniei pentru "propunerile grave ale lui Noah. Lumea sportului francez e consternata".
"Iresponsabil si gelos"
Iar reactia lui Douillet a venit exact in ziua in care Franta isi sustinea candidatura pentru organizarea CE de baschet din 2015, actiune unde se afla si seful Federatiei Spaniole, Jose Luis Saez! Acesta l-a numit pe Noah drept "iresponsabil si gelos", facand trimitere la faptul ca fiul sau, Joakim, baschetbalist la Chicago Bulls si in "nationala" Hexagonului, a pierdut in aceasta toamna finala Europeanului contra Spaniei, 85-98, la Kaunas.
"E dificil pentru ignoranti sa inteleaga explozia de performante a sportului spaniol. Doar munca ne asigura cheia succesului. Facem 11.200 de teste doping pe an, acesta e cel mai bun raspuns pe care-l putem da"
Alejandro Blanco, presedintele Comitetului Olimpic Spaniol
"Fiul lui Noah evolueaza in NBA, unde nu exista controale antidoping. Nu e omul cel mai indicat sa vorbeasca despre astfel de lucruri"
David Ferrer, tenisman spaniol
"Noah ar trebui sa aduca probe sau sa taca din gura"
Pep Guardiola, antrenor FC Barcelona
Iata editorialul lui Yannick Noah:
Potiunea magica
"Cand inca ma aflam pe teren, nu eram atat de ridicoli in fata amicilor nostri spanioli. La fel se intampla pe terenurile de fotbal, pe parchetul salilor de baschet sau pe traseele Turului Frantei. Astazi, ei alearga mai repede decat noi, sunt mai robusti si ne lasa doar firimiturile. Alaturi de ei pari un pitic. Ce s-ar fi intamplat daca ei ar fi ratat?
O intrebare ma sacaie: cum poate o natiune sa domine sportul peste noapte intr-un asemenea fel? Au descoperit tehnici si forme de antrenament avangardiste pe care nimeni inaintea lor nu si le puteau imagina? Caut si nu gasesc nici o astfel de inovatie identificata si documentata, chiar daca pot intelege si ideea ca simti nevoia de a nu te lasa copiat cand ai un secret de pastrat. Dar, intre noi fie vorba, mi-e greu sa cred in aceasta ipoteza. Pentru ca, azi, sportul e precum Asterix la Jocurile Olimpice: daca nu ai potiunea magica, e dificil sa castigi. Si acolo, se pare ca, precum Obelix, au cazut in oala magica. Norocosii!
Dar, in ultimii ani, ei au fortat tehnica de utilizare a acestei potiuni pentru a ocoli controalele pozitive. Nu mai tarziu decat saptamana trecuta, am citit ca un jucator din echipa campioana europeana la baschet, in septembrie, a avut o problema la un control "anormal" la testosteron. Federatia a declarat imediat ca jucatorul a avut la test un nivel anormal de normal. Norocosul!
Daca s-ar fi petrecut in Franta, sunt sigur ca afacerea ar fi luat cu totul alta turnura. Sa luam exemplul lui Jeannie Longo. A fost ridicata in slavi timp de douazeci de ani. Si la prima mica problema cu dopajul, a fost asasinata. Bineinteles, e o schizofrenie tipic franceza. Vrem campioni, admiram campionii din alte tari si nu avem nici un pic de mila imediat cum cineva e prins. Amintiti-va de Virenque! L-am sacrificat, am dat un exemplu, ceilalti alearga liberi. Cei norocosi!
Dar stiti ce se spune prin barfele sportului (stiu bine, intru si eu cateodata in acest joc)? Cei care castiga sunt cei care profita de fisuri, cei care sunt mai rapizi decat controlorii si utilizeaza produse inca nedetectabile.
Bineinteles, e spre onoarea noastra sa ne urmarim si sa ne monitorizam sportivii. Dar noi nu suntem tratati cu aceeasi masura ca majoritatea adversarilor nostri din alte tari. In Spania, cazul Fuentes, cel mai mare scandal de dopaj din istorie, a facut fas. Cei mai multi clienti ai doctorului au fost crutati. Poate pentru ca acolo sportul ocupa un loc atat de important incat eroii sai sunt mult mai protejati decat in alta parte. Dar de ce sa asezam covorul rosu pentru Contador ca sa revina in Turul Frantei dupa ce a fost testat pozitiv (din cauza carnii de proasta calitate, e adevarat...)? Sa nu fim ipocriti! Trebuie sa respectam prezumtia de nevinovatie, dar nimeni nu poate fi pacalit. Cea mai buna politica e sa acceptam dopajul. Si toata lumea va avea atunci potiunea magica.
Sursa: gsp
Foto: gsp.ro
Gigi Becali vrea sa devina antrenor: "Am gasit tactica ideala"... Rapid - Gaz Metan Medias 5-3 \ Giulestenii la doua puncte de Dinamo...
