Ceaușeasca n-a spart sticla. 42 arși de vii. ”Mamă, tata tot n-a venit?” 30 de văduve, 41 de copilași orfani...

 
+9 click pentru
galerie

Pe 15 noiembrie 1979, petrolierul ”Independența”, mândria flotei comericale, este lovit, în timp ce se pregătea să treacă Bosforul, de către nava grecească ”Evriali”. E plin cu 96.000 de tone de carburant. Au loc trei explozii imense, care afectează Istanbulul. 42 de oameni, din cei 45 de membri ai echipajului, pier în chinuri groaznice. În sicriele sigilate nu sunt morții famililor. Rudele așteaptă și 25 de ani ”întoarcerea” 

Nicolae Ceaușescu vrea, în anii '70, să devină independent de Rusia, din punct de vedere al petrolului. Încep să se construiască vapoare de dimensiuni impresionante, care să poată căra carburantul din statele ”pretine”. Așa apare ”INDEPENDENȚA”, cea mai mare navă zămislită vreodată, la noi, cu 150.000 tdw, ”amiralul” flotei comerciale, un ”Titanic” mioritic, primul ”copil” dintr-o listă de vapoare de mare tonaj, cu piscină, sală de jocuri și tot dichisul. 700 de kilometri de sudură, 150 de cablu, 100 de kilometri de țevi sunt numai câteva dintre datele proiectului-mastodont.

Momentul în care Elena Ceaușescu lansează sticla de șampanie ”Zarea”. Pentru că nimeni nu i-a spus ce trebuie să facă, n-o aruncă puternic, ci doar îi dă drumul din mână. Aceasta nu se sparge la contactul cu ”Independența”. ”Semn rău”, gândesc, atunci, marinarii

Pe 27 mai 1977 are loc tăierea panglicii. Din cele mai vechi timpuri, marinarii considerau că dacă inaugurarea este făcută de către o femeie, nava va avea noroc în voiaje. Așa că Elena Ceaușescu este cea invitată. Dar nimeni nu-i spune că sticla de șampanie trebuie să primească un ”avânt”. Soția lui Nicolae Ceaușescu dă pur și simplu drumul din mână la „Zarea”, aceasta lovește bordajul dar nu se sparge. ”Lupii bătrâni” consideră că este un semn rău, că ”Independența” va avea probleme, dar ce se mai poate face acum?

”Independența”, înainte de primul voiaj, la plecarea din portul ”Constanța”, primăvara lui 1977

Primii doi ani de navigare sunt plini de probleme. Deoarece petrolierele sunt considerate ”sicrie umblătoare”, ”bombe pe apă”, nimeni nu se îngrămădește să urce pe el. Echipajul e încropit ”ad-hoc”, nava e reparată mai mult prin porturile străine decât în Constanța. Timp de 16 voiaje, e condusă de către comandantul Constantin Preda. Apoi, acesta pleacă în concediu și îl lasă la conducere pe Dorinel Mihai. Omul nu mai vrea pe mare, dorește să ajungă la CFR, așa că pe 2 noiembrie 1979 își depune demisia, ce urmează să intre în vigoare peste 15 zile, pe 17. Așadar, timp berechet pentru un ultim voiaj...

”Independența”: 303 metri lungime, 46 lățime, 61 înălțime

            ”Titanic”: 261 metri lungime, 28 lățime, 53 înălțime

Pe 6 noiembrie se pleacă spre Libia. La dus, drum fără incidente. În burta petrolierului sunt încărcate 96.137,076 tone de carburant. Se face cale întoarsă, spre Constanța. Aici trebuie să se ajungă undeva între 15 și 16 noiembrie. Dar pentru că Dorinel Mihai este în ultimele sale zile, vrea să ajungă cât mai repede acasă. ”În loc să avem 14-15 noduri, am mers cu 17-18, ca și cum ne-am fi grăbit spre moarte”, avea să declare unul dintre supraviețuitori.

Bosforul nu-i ușor. Nu-i ușor deloc. Sunt 30 de kilometri lungime și doar 700 lățime într-unele locuri. Apa își modifică cursul de 12 ori, fiind singura cale navigabilă din lume cu cinci tipuri de curenți. De aceea, ca să treci strâmtoarea, ai nevoie de un pilot turc, care se urcă la bordul navei și te dirijează.

Pe 15 noiembrie 1979, la ora 4 dimineața, ”Independența” așteaptă sosirea pilotului turc. Marinarii sunt pe punte, cu aparatul foto, pentru că Bosforul și Istanbulul sunt mirifice noaptea. Pe partea cealaltă, e nava grecească ”Evriali”, ce tocmai se pregătește să iasă din strâmtoare. A ajuns acolo cu bine, pilotul ienicer Dincer Sumerkan tocmai s-a dat jos, transmițând echipalului ce are de făcut pe ”ultima sută de metri”. Brusc, ”Evriali” se întoarce și, la ora locală 04.35, lovește petrolierul românesc în plin, între tancurile 3 și 4. Tabla de 22 de milimetri este tăiată. Din cauza scânteilor, carburantul ia foc. Sunt trei explozii imense, ce cutremură, efectiv, Istanbului. Gemurile se sparg până la ”Sfânta Sofia”. Dându-și seama că bărcile nu se pot coborî ”la baltă”, așa cum spun marinarii, comandantul dă ordin de abandon. Dar petrolul a ajuns în apă, totul arde.

O imagine ce pare trucată, dar este cât se poate de reală. Pentru că ”Independența” continuă să ardă multă vreme după producerea accidentului, locuitorii din Istanbul merg pe dig pentru a vedea ”spectacolul”...

În 2018, Ion Gomboșanu este singurul supraviețuitor rămas în viață. ”Erau 45 de oameni sus. 42 de marinari și trei ingineri, specialiști în verificarea motoarelor. Ne-am aruncat în apă care cum am putut. Din 45 de oameni, am scăpat numai trei”, spune el, 26 de ani la vremea accidentului. Turcii din Istanbul cred că fie că e cutremur, fie că a avut loc un atentat terorist. Curând, își dau seama că ceva arde, pentru că ”cerul este de culoarea portocalei”.

Presa din Turcia a relatat pe larg despre drama petrolierului ”Independența”

Gomboșanu se aruncă de la 20 de metri înălțime, în apa care are doar 10 grade. Nava grecească, scăpată din coleziune, nu dă niciun semn că ar vrea să ajute și fuge, efectiv, de la locul accidentului. Înoată preț de o oră, cu un ritm constant, cale de doi kilometri. Apa e rece, dar spatele îl frige. ”Petrolul se aprinsese în apă. N-am avut puterea să mă uit înapoi, însă știam că ai mei colegi arseseră de vii”. Ajunge aproape de mal, e salvat de către un pescar turc. E dus la spital, unde tremură opt ore. Intrase în șoc hipoternic, dar scăpase...”Banat”, o navă tot românească, vede totul. Dă veste în țară. La Constanța, la ora locală 7, se știe deja că a avut loc un grav accident. Presa nu vorbește aproape nimic. Deoarece se desfășoară Congresul al XII-lea al PCR (faimos pentru că aici Constantin Pârvulescu a luat cuvântul și a criticat regimul, acuzându-l că ignoră problemele reale ale societății dorind să-l glorifice pe Ceaușescu), ziarele ”scapă” doar o știre de două coloane, pe pagina a cincea, cu titlul ”Accidentarea gravă a petrolierului Independența”. Atât. 

Din ”Independența” nu mai rămâne nimic. Continuă să ardă până în decembrie. Mocnit, avea să o facă încă doi ani, iar epava rămânea acolo până în 1983, când era tăiată, iar fierul vândut la fier vechi. Bucăți din navă ajungeau pe la Tuzla...Gomboșanu e obligat să meargă la morgile spitalelor. ”Cum apărea cineva, cum eram chemați”, spune supraviețuitorul. Trăiește clipe dramatice. ”Trebuia să-mi identific colegii cu care, cu câteva ore înainte, stătusem la masă sau jucasem table. Erau arși, așa că le deschideam gura, să-i controlăm la dinți ca să știm că ei sunt”.

Sicriele, sigilate, ajung în serii de 7-8 la Constanța

În țară, jalea e mare. Oamenii își așteaptă rudele. Care vin în serii de 7-8. Sicrie sigilate. Nu ai voie să le deschizi, dar unii o fac. ”Înăuntru nu era tata. Avea o cicatrice, de la o operație de plămâni, pe care bunic n-a mai găsit-o”, spune unul dintre copiii victimelor. ”Nici noi nu știam ce trimiteam în țară. Dar, dacă tot au fost îngropați creștinește, cred că Dumnezeu ne va ierta”, spune Gomboșanu.

”Titanicul” are 52.310 tone. Numai petrolul de pe ”Independența” cântărește 96.000 de tone

Vreme de 25-30 de ani, rudele încă îi mai așteaptă. ”Mamă, tata tot nu a venit?”, întrebă cei mici. Bătrânii mor de dor, la propriu. Vina e împărțită: 90 la sută e treaba grecilor, 10 la sută, a noastră, a comandantului Dorinel Mihai, cel care a dorit să treacă cu un petrolier plin ochi, la orele dimineții, prin strâmtoarea Bosfor...Rudele victimelor primesc, după ani de zile, 10.000 de dolari, despăgubiri. Cei trei spraviețuitori, doar 1.200 - 1.800 $, ceea ce în limbajul celor ce navighează pe mare se numește ”sacul marinarului”. Statul român recuperează toată paguba: nava era asigurată pentru 40 de milioane de dolari, încărcătura, pentru alte 21 de milioane. Comandantul grec Alekos Adamopulos, care nu are nici măcar 30 de ani în 1979, este condamnat, inițial, la 20 de luni de închisoare. Achită ”contravaloarea” detenției, 850 de dolari, și scapă...20 de dolari și 23 de cenți pentru fiecare viață luată...

Din cei trei spraviețuitori, azi doar Ion Gomboșanu, 66 de ani, mai trăiește spre a povesti cum 42 de oameni au pierit, cum 30 de văduve au rămas fără soț iar 41 de copii fără tată. Nu există un monument, doar morminte. În care nu se sție dacă odihnesc cei cu numele pe cruce. Doar limba clopotului a fost salvată și dusă la Muzeul Marinei din Constanța, spre a aduce aminte de ”Independența”, cea mai mare tragedie din istoria marinei noastre comerciale...

Surse: marinarii.ro, ”Adevărul”, Digi24

Credit foto: ”Hurriyet”, capturi ”Youtube”



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI