Live acum
Prime Time 20:00Observator Sport

Povestea Casei - Pian, unicat în România, ridicată pentru Aurelia Cionca, ”copilița” care la șapte ani o uimea pe Regina Elisabeta!

În cartierul bucureștean ”Cotroceni” viețuiește o construcție superbă: ”Casa - Pian”, cunoscută drept ”Pipoș - Cionca”, ridicată de marele arhitect Victor Ștefănescu, la 1929. Bijuteria i-a fost dedicată de către soțul său Aureliei Cionca, o uriașă pianistă, ”copilița” care, la șapte ani, o uimea pe Regina Elisabeta a României, viitoare profesoară a lui Dinu Lipatti

Faimoasa imagine cu Regina Elisabeta (Carmen Sylva), în timpul unui concert din Sala de Muzică a Palatului Regal Român, dirijat de un tânăr George Enescu, în picioare, cu vioara. ”Copilița” Aurelia Cionca este în față. În imagine se mai află cântăreața Maria Assan (în fund), violoncelistul Dim. Dinicu, apoiu Gh. Dinicu, Lobel sau harpista Elodia - Coandă - Casseli

Cu 150 de ani în urmă, două familii ardelene - Cionca și Pipoș - decid să ia calea Bucureștiului. Pe 16 mai 1888, în Orașul lui Bucur vine pe lume Aurelia Cionca. Tatăl, Ioan, e profesor la Școala Evanghelică, predând lecții, printre altora, și copiilor Regelui Ferdinand și ai Reginei Maria, Întregitorii. Mama, Aurelia, e mare amatoare de muzică, primind, la căsătorie, o carte de bucate și...un pian.

La patru ani, tatăl observă că Aurelia, cea mică, are un talent aparte, descurcându-se de minune să cânte la pian. Vorbește la Biserica Evanghelică, organistul de aici este de acord să-i ofere meditații fetiței, care, curând, începe să susțină concerte în public. În 1895, pe când are doar șapte ani, Aurelia Cionca este remarcată de Regina Elisabeta a României, cunoscut în lumea muzelor sub pseudonimul Carmen Sylva. ”În timpul acesta, nu știu cum renumele meu de copil prodigios ajunsese până la augustele urechi ale Carmen Sylvei, minunata Regină și poetă și, într-o bună zi, fui chemată să mă produc în fața sa. <<Când vorbești cu Regina, să te uiți în ochii ei>>, așa mi se recomanda. Regina, mirată de privirea mea, neclintită în ochii săi, mă întreabă: <<De ce te uiți tu tot timpul la mine?>> Iar eu răspunsei foarte prompt: <<Fiindcă ești așa drăguță!>>”, nota în al său jurnal întâlnirea sa cu soția Regelui Carol I. Între cele două se va naște o puternică legătură, ce va dăinui până la plecarea Reginei, în 1916. ”Cu Regina Elisabeta mă văd foarte des. Facem muzică de Strauss, Reger ori Brahms”, scria Aurelia Cionca. Cu ajutorul lui Carmen Sylva, ”copilița”, cum era ea alintată de către suverană, susține concerte în fața unor muzicieni renumiți precum Pablo Sarasate, Bronislaw Huberman, Grunfeld ori Kubelik. Se remarcă la Beiuș, în august 1898, la adunarea anuală a Societății ”ASTRA”. La 12 ani este, deja, la Conservatorul din Leipzig. Primește o bursă de la Spiru Haret. Devine, apoi, profesoară la Conservatorul din București.

Este momentul în care în a sa viață apare tânărul ardelean Horia Pipoș. Băiatul, inginer și economis, are studii făcute la Viena, dar este și mare amator de muzică clasică. Se găsesc la un concert al lui Mihai Jora, se căsătoresc. La început, cei doi locuiesc, cu chirie, pe ”Berzei”. Aurelia călătorește mult, pentru concerte, în toată Europa. La un moment, pe teritoriul actualei Germanii, toate femeile din tren sunt coborâte pentru o percheziție. În momentul în care află că este pianistă, vameșii nu se mai ating de ea!

Prin 1927, Aurelia scrie...”mă preocupă gândul construcției casei noastre, terenul, gândul de a avea un salon de muzică, unde să pot primi prieteni și iubitori de muzică mă încântă mult. Terenul este deja în posesia noastră și așezat în cartierul Cotrocenilor, foarte sănătos de locuit. Începem dară această construcție a locuinței noastre în anul 1926, toamna”. Fără ca Aurelia să știe, Horia Pipoș, soțul, leagă vorbe cu marele arhitect Victor Ștefănescu (1877 - 1950), adept al stilului neoromânesc. Îl roagă să proiecteze o casă în formă de...pian, ceva special. Aurelia trece printr-o perioadă mai puțin fastă - pierde un copil, apoi urmează recuperarea. Construcția e gata în 1929, când cei doi se mută acolo. În casa dragostei și a muzicii de calitate. Are subsol, parter și etaj. Salonul de Muzică e inima locației. Aurelia e pietenă cu George Enescu, cu Bella Bartok, cu Cella Delavrancea, cu imensul Arthur Rubinstein. Ion Voicu vine să concerteze aici.

Sunt trei piane, locul are o acustică perfectă. Casa e plină, la exterior, de flori și tot felul de ornamente.

”În dimineaţa zilei de 4 aprilie repetăm programul Arta Fugii de Bach, Maria Streitfeld şi cu mine la sala Dalles, în vederea concertului nostru ce urma să aibă loc a doua zi 5 aprilie. D-abia ajunse acasă începe să se-audă un zgomot asurzitor, bubuituri enorme, erau bombe care cădeau asupra Bucureştilor, bombe americane. Ne coborâm cu toţii la subsol, aşa cum eram, îmbrăcate încă cu paltoanele şi cu notele la subţioară, căcide-abia sosisem. Jos, jale grozavă, bucătăreasa leşină de spaimă, toţi eram palizi însă ai mei îţi păstraseră calmul. Ca prin minune casa noastră scăpă teafără; la spatele nostru ardea o altă casă mare, iar pe aceeaşi stradă se aprinsese alta”

Aurelia Cionca, despre bombardamentele aliate ce au lovit Bucureștiul pe 4 aprilie 1944

Pe 17 decembrie 1931, la Ateneu, Aurelia Cionca interpretează, în premieră, ”Rapsodia Română”, capodopera lui Franz Liszt, rămasă necunoscută vreme de 84 de ani și descoperită la Weimar, de către Octavian Beu, cu câteva luni înainte. Dinu Lipatti, Dan Mizrahi sau Eugen Ciceu se numără printre studenții săi. Compune ”Patru balade galbene pe versuri de Lorca”. Comuniștii vin la putere. ”Casa - Pian” e în pericol de a fi naționalizată. Aurelia Cionca are mare noroc, dacă se poate spune așa. Pentru că devine ”Artist Emerit” este lăsată să locuiască, în continuare, în cartierul Cotrocenilor. Dar n-o duce prea bine. Soțul, Horia, se duce. E nevoită să vândă două piane, pentru a putea supraviețui.

Aurelia Cionca - Pipoș se stinge pe 17 decembrie 1962, la 74 de ani, la București.

După 1989, unul dintre moștenitori, profesorul Wolfgang Koch, merge la Cadastru. De la cei de aici află că locuinința este construită sub forma unui pian, conform planurilor originale ale fundației. La 100 de ani de la ridicarea sa, ”Casa - Pian” continuă să dea culoare cartierului unde, cu secole în urmă, se găsea pădurea haiducilor care se ”cotroceau”.

Surse: danagont.ro (cu multumiri !), ”Amintiri” (Aurelia Cionca)

Cele mai noi stiri
Lajumate.ro