Live acumChefi la cutite
Prime Time 20:30Chefi la cutite

Ion Creangă era să fie ucis de holera din Moldova. ”Am adormit mort!” Vindecat cu oțet, leuștean și boască

Țările Române sunt lovite de cea de-a treia mare epidemie mondială de holeră (1846 - 1860), după ce un vas turcesc o aduce la Galați. Numai în Rusia sunt 1.000.000 de victime. Ion Creangă, aflat la 11 ani, este atins de boală. Mai mult mort decât viu, este ”reparat” de moș Țandură, doftorul satului, cu oțet, leuștean și boasca rămasă de la struguri

Considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române, Ion Creangă (1837 - 1889) povestește cu har în opera sa capitală, ”Amintiri din copilărie”

Cea de-a treia mare epidemie mondială de holeră, din cele șase apărute în perioada 1817 - 1975 în întreaga Omenire, afectează grav lumea între 1846 și 1860. Pornită din India, pandemia a făcut, numai în Rusia, 1.000.000 de morți. În 1846, la Mecca sunt 15.000 de victime. În doi ani, 1846 - 1848, în Anglia și în Țara Galilor se înregistrează 52.000 de decese. James Polk, cel de-al 11-lea președinte al Statelor Unite, piere și el. Puero Rico, Cuba, Spania, Canada. La Tokyo, holera ia cu ea 200.000 de suflete.

260 de ani de epidemii în România. Ne-au ucis trei domnitori, unul ctitor al faimoasei Mănăstiri Văcărești!​

În Țările Române, pandemia este adusă cu un vas turcesc, tras la țărm în Galați. În iunie și iulie 1848, Bucureștiul e grav afectat. Slujbașii administrației își părăsesc posturile, îngreunând și mai mult soarta guvernului provizoriu. Ion Creangă, viitorul mare povestitor, are 11 ani în 1848. Începuse deja școala de pe lângă biserica din satul natal, apoi bunicul dinspre partea mamei, David Creangă din Pipirig, îl duce pe valea Bistriței, la Broșteni. Aude de ”boliște”, denumirea din acea vreme a epidemiei. Revine la Humulești. Aici oamenii mor pe capete, copil fiind, Creangă ia în derâdere holera. „Şi, după cum am cinste a vă spune, multă vorbă s‑a făcut între tata şi mama pentru mine, până ce a venit în vara aceea, pe la august, şi cinstita holeră de la ’48 şi a început a secera prin Humuleşti în dreapta şi‑n stânga, de se auzea numai chiu şi vai în toate părţile. Şi eu, neastâmpărat cum eram, ba ieşeam la pârleaz când trecea cu mortul pe la poarta noastră şi‑l boscorodeam cu cimilitura: «Chiţigaie, gaie, ce ai în tigaie?/ Papa puilor duc în valea socilor./ Ferice de gangur, că şede într‑un vârf de soc / Şi se roagă rugului, şi se‑nchină cucului! / Nici pentru mine, nici pentru tine; / Ci pentru budihacea de la groapă, / Să‑i dai vacă de vacă şi doi boi să tacă». Ba îl petreceam până la biserică şi apoi veneam acasă cu sânul încărcat de covrigi, mere turture, nuci poleite, roşcove şi smochine din pomul mortului, de se cruceau tata şi mama când mă vedeau cu dânsele”, povestește Creangă în faimoasese sale ”Amintiri din copilărie”. Dar cu așa ceva nu se glumește! E trimis la izolare, în dumbrava Agapiei, la stână, unde se aflau și oile familiei.

Pură coincidență? Din 1320, epidemia ne lovește la fiecare 100 de ani!!! Milioane de morți

”Şi ca să mă scape de belea, m‑au trimes la stână în dumbrava Agapiei, lângă podul Cărăgiţei, unde erau şi oile noastre, să şed acolo până s‑a mai potoli boliştea. Însă peste noapte a şi dat holera peste mine şi m‑a frământat şi m‑a zgârcit cârcel, şi‑mi ardea sufletul în mine de sete şi ciobanii şi baciul habar n‑aveau de asta, numai se întorceau pe ceea parte în ţipetele mele şi horcăiau mereu. Iară eu mă târâiam cum puteam până la fântână, în dosul stânei, şi pe nimică pe ceas beam câte‑un cofăiel întreg de apă. Pot zice că în noaptea aceea la fântână mi‑a fost masul, şi n‑am închis ochii nici cât ai scăpăra din amânar”.

Ciuma lui Caragea, 90.000 de morți. Un sfert din București a dispărut. ”Se cărau la groapă și câte 300 de suflete pe zi!” Epidemia a fost adusă chiar de către domnitor!​

Holera este o boală infecţioasă agresivă, dată de o bacterie (”vibrio cholerae”) care blochează mecanismul apei la nivel intestinal. Organismul pierde lichidul vital, omul cade la pat. Condițiile precare de igienă favorizează răspândirea rapidă a bolii.

O imagine mai puțin cunoscută, aflată în patrimoniul Muzeului Literaturii Române din Iași. Ion Creangă (în picioare), alături de A.C. Cuza (stânga) și N.A. Bogdan. Fotografia e trasă în 1885, la Slănic Moldova, unde Creangă se află pentru tratament

Starea de sănătate a micuțului Creangă se înrăutățește. Doar Vasile Bordeianu, strungarul, are milă de el.

”Abia despre ziuă s‑a îndurat Vasile Bordeianu, strungarul nostru, de s‑a dus în Humuleşti, cale de două ceasuri cu piciorul, şi a înştiinţat pe tata de a venit cu căruţa şi m‑a luat acasă. Şi pe drum, necontenit ceream apă, iar tata mă amâna cu momele de la o fântână la alta, până a dat Dumnezeu de am ajuns în Humuleşti. Şi când colo, doftorii satului, moş Vasile Ţandură şi altul, nu‑mi aduc aminte, erau la noi acasă şi prăjeau pe foc într‑un ceaun mare nişte hoştine cu său. Şi după ce mi‑au tras o frecătură bună cu oţet şi leuştean, mi‑aduc aminte ca acum, au întins hoştinele fierbincioase pe o pânzătură şi m‑au înfăşat cu ele peste tot, ca pe un copil; şi nu pot şti cât a fi trecut la mijloc până ce am adormit mort, şi de‑abia a doua zi pe la toacă m‑am trezit sănătos ca toţi sănătoşii; Dumnezeu să odihnească pe moş Ţandură şi pe tovarăşul său!”, încheie povestirea despre holera care era să-l omoare Ion Creangă. Pentru că e septembrie, strugurii-s copți. Cei din Humulești, tescuiesc boabele, apoi se pregătesc de făcut țuică. ”Hoștinele fierbincioase” - miraculoase, ce-l salvează, e, de fapt, boștina, boasca, borhotul, cu care e ”înfășat”.

Autorul ”Amintirilor” va viețui până în ultima zi a lui 1889, an în care se sting și Veronica Micle ori Mihai Eminescu.

Fanatik.ro
Cele mai noi stiri
Lajumate.ro