Lucrarea înpreunării la 1829: ”Vărsarea seminții este de la vârsta de 20 până la 25, de zminteala creșterii”

 
+3 click pentru
galerie

La 1829, doctorul Ștefan Vasile Episcopescu, unii dintre primii autori de literatură medicală de la noi, scrie ”„Oglinda sănătății și a frumuseții omenești. Mijloace și leacuri de ocrotirea și de îndreptarea stricăciunilor”, o lucrare senzațională pentru acele vremuri. Vorbește despre ”rânduiala înpreunării”, despre cele mai bune zile în care oamenii se pot iubi, despre cum se vindecă chelia ori cum se văpsește părul

Ștefan Vasile Episcopescu vede lumina zile la București, în a 25-a zi a lui martie, pre la 1777, în Mahalaua Scorțarilor din București. De la 13 ani lucrează la Andrei Spițerul, ucenic. Acesta e pre numele seu adevărat Andrei Clusch, cel care ținea farmaciile ”Apollo” și ”La Coroana de Aur” de pe Podul Mogoșoaiei. Termină învățătura și-și deschide propria spițerie, pre la 1797, în Târgul Craiovei.  Pleacă la Viena, după ce trupele lui Pasvan Oglu îi ard localul, unde studiază medicina. Se ia cu Maria, fiica medelnicerului Matei Ciupelniceanu. Nu se iubesc, e o căsătorie nefericită, din interes. Au nouă copii, dintre care trăiesc trei fete și un băiat. 

Coperta faimoasei opere a lui Ștefan Vasile Episcopescu, ”Oglinda sănătății și a frumuseții omenești”, 1829

La 5 aprilie 1824, domnitorul Grigore Ghica (1822-1828) îl numește ”dohtorul poliției Bucurescilor”, plătit de la bugetul statului cu 100 de taleri pre lună. Începe să publice primele lucrări de medicină de la noi. Spasrge gheața cu ”Mijloace și leacuri de ocrotirea ciumei, alăctuite și întocmite spre ajutorul și folosul neamului românesc” (30 de pagini). Stăpânirea militară rusească se instalează la București (mai 1828 - aprilie 1834), dar Episcopescu este la fel de apreciat și de către generalii Pahlen ori Kiseleff.

Pagina 138, unde se vorbește despre ”lucrarea înpreunării”

La cinci ani de la prima sa lucrare, în 1829, doctorul Ștefan Vasile Episcopescu, scoate, la ”Tipografia de la Cișmea”„Oglinda sănătății și a frumuseții omenești. Mijloace și leacuri de ocrotirea și de îndreptarea stricăciunilor. Alcătuită și întocmită spre folosul neamului românesc. De Ștefan Vasilie Piscupescu, dohtorul politiei Bucureștilor, a Prințipatului Țării Românești. Și pusă în tipar cu cheltuiala dumnealui Vasilie Manole, epistatul tipografii, la care să și află spre vânzare”, 300 de pagini senzaționale, cu puternice accente sociale. Din cuprins: 

”Leac pentru curățirea și netezirea unghiilor degetilor
Leac pentru curățirea petelor unghiilor
Leac pentru fereala ciupiturilor vărsatului din obraz
Leac pentru crăpătura buzelor și a sfârcurilor țâțelor, și a țâțânelor trânjilor
Leac de vindecarea cheliei
Leac de vindecarea pecicginii
Leac de vindecarea râei
Alifie pentru curățirea și topirea perdelii ochilor, și pentru vindecarea urcioarelor pleopilor lor
Pentru văpsitul părului
Leac pentru închiderea feții părului
Leac pentru văpsitul părului castaniu din alb
Leac pentru văpsitul părului negru
Leac mai tare pentru văpsitul părului negru
Leac de crăpătura mâinilor și a obrazului de ger
Leac pentru degerătură”

Unul dintre cele mai interesante capitole este cel în care scrie despre ”lucrarea înpreunării”. „Lucrarea înpreunării și a vărsării seminții este de la vârsta de doăzeci de ani și până la doăzeci și cinci, de zminteala creșterii și a vârtutii trupului; iar de la vârsta de doăzeci și cinci și până la treizeci este în stare de sănătate de înviorarea și creșterea puterilor lui, când să va urma numai de dooă ori, mult până în trei pe săptămână; de la treizeci și până la vârsta de patruzeci de ani să poate urma înpreunarea numai în dooă rânduri pe săptămână, și este cu viețuire ticluită și hrănitoare, spre dăzmierdarea puterilor trupești; de la patruzeci și până la vârsta de cincizeci de ani u să poate urma peste odată pe săptămână, fără de zminteala și slăbiciunea sănătății, iar de la cincizeci și până la vârsta de șaizeci de ani nu să poate urma mai mult decât în dooă rânduri pe lună. Iar de la șaizeci și până la vârsta de șaptezeci nu să poate nici asupri, nici a să adeoga urmarea înpreunării mai mult decât odată pe lună, fără de slăbirea vederii, derăpănarea sănătății și scurtarea vieții, cine nu simte și nu știe aceasta, că să află și în cea mai bună stare de sănătate, după o înpreunare, mai greu și mai trândav la trup și la minte și slăbit ca după o boală”. 
Episcopescu reușește să îmbine sfaturile ”bătrânești” cu cele oficiale, de doctor:

”Peste aceasta trebuește să se înțeleagă și să se păzească la orânduiala înpreunării și stările sănătății trupului bărbătesc și fămeesc, fiindcă să prăsădesc și ele înpreună cu chipurile înpreunătoare, din priveala unuia asupra altuia, ca și semnile cele mai mici ale trupurilor lor, în vremea prinderii pruncului întru zămislire; de aceea dar să se urmeze înpreunarea numai în starea cea mai sănătoasă, cea deșteaptă și veselă, și mai vârtos după odihna somnului și după mistuiala bucatelor, iar nu îndată după o boală, sau după o frică și mânie, sau în mâhniciune și întristare, spre petrecere de vreme și de urât. Asemenea trebuește, pe lângă acestea, să fie și fămeia curată după curățeniia ei cea din toată luna; și după lăhuziia, sau lepădătură, după de patruzeci de zile curățită, ca și după toată altă înpreunare, fiind acea îngălăciune a ei de mare zminteală a sănătății pruncului”

Se merge mai departe și se vorbește și despre cele mai bune zile pentru ”înpreunare”. 

”Nu mai puțin și învederat folos să dovedește, dintr-această arătată orânduială, și cu întrebuințarea și paza soroacelor vremii anului, ce stau în lucrarea Soarelui și a Lunii, și sânt arătate în creșterea luminii lor. Cel mai întâi soroc al vremii de înpreunare este înălțarea Soarelui, ce să începe de la 20 ale lunii Dechemvrie, adecă de la Crăciun, și ține până la 20 ale lui Iunie, aproape de Simpietru, când atunci este zioa cea mai mare, și începe a să coborî Soarele și a să scădea zioa, cu întrarea lui prin zodiile cele rele în noapte, și înpreunarea nu numai de zminteala sănătății și a frumuseții trupurilor înpreunătoare, ci și a pruncului care să va zămisli dintr-însele. Cel de-al doilea soroc de vreme al înpreunării este cel după curățeniia firii fămeești, cea din toată luna, care urmează la unile cu zămislirea luminii Lunii și a creșterii ei, iar la altele urmează cu înplinirea și scăderea ei; fiind zămislirea pruncului cea dinaintea ivirii firii fămeești mai în toată vremea greșită și pătimașă, pentru care această vreme și stare fămeiască este a să feri înpreunarea, și mai vârtos cu cât va fi mai aproape de sorocul ei, până va trece și să va curăți; că vai de odrasla care să va prinde în lucrarea firii fămeești, cum și în stare slăbănoagă și neputincioasă de boală, sau uimită de somn și de beție, sau cuprinsă în turburarea valurilor unii patimi […]”

1846, cea de-a patra lucrare a medicului Episcopescu, ”Practica doctorului de casă”, păstrată în condiții excelente

Lucrarea este extrem de apreciată în epocă, iar pentru aceasta estre gratificat la 13 mai și 29 noiembrie 1833, în timp ce în același ani, pe 22 august, primește de la împăratul Rusiei, Nicolae I (1825 - 1855), un ”inel cu briliant”. Contină să scrie încă trei lucrări, ultima dintre ele, ”Practica doctorului de casă” (568 de pagini) fiind o adevărată capodoperă. Se stinge în 1850.

Sursa: Tipărituri Românești, Biblioteca Digitală BCU Cluj



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe