Live acumObservator 23
Prime Time 20:30Raman cu tine

Mihai, Badea barajelor. Șapte lacuri în patru ani. Înot. 273 km! ”Nu uitați, niciodată, că apa înseamnă viață!”

Mihai Badea (48 de ani) e un fost poloist. A trecut la fotbal, apoi s-a gândit să revină la vechea dragoste. A descoperit înotul în ape deschise. Recent, a străbătut, dus-întors, lacul de acumulare ”Vidraru”, 22 kilometri. Pe 1 august atacă ”Izvorul Muntelui - Bicaz”, 35 de kilometri, cu gândul la...”Porțile de Fier” ori Gibraltar. ”Omagiul meu pentru vechii înotători. Și pentru apele curate”

”Respecți apa, nu te epuizezi, nu te întreci cu nimeni. Trebuie doar să-ți asculți corpul. Vreau ca tinerii să conștientizeze cât de important este traiul într-o lume mai puțin poluată”, spune Mihai Badea

Ne-am cunoscut pe uscat, nu pe apă. Pe un teren de fotbal, nu într-un bazin. Acum 20 de ani, ca-n capodopera lui Alexandre Dumas. O vreme în care - asemenea poveștii geniului literaturii franceze și mondiale - prietenia era prietenie, iar competiția-competiție. La ceas de noapte, ”ProSport”-ul și ”Gazeta” formau aceeași echipă. A doua zi, dis de dimineață, uitai de meciul de c-o seară în urmă și cătai să vezi cu ce ”exclusivitate” te-a făcut coechipierul tău.

N-am știut, până mai ieri, că Mihai Badea e fost poloist. De vreo doi ani, Mark Zuckerberg mă ajuta să-i văd antrenamentele din bazin, din ce în ce mai intense, dar nu pricepeam de ce. Doar citeam despre un ”proiect” și despre un ”vis”.

Component al echipei de polo ”Triumf”, cu 34 de ani în urmă

”Am început polo în 1981, la <<Triumf>>”, dă cep povestirii. ”Zile frumoase, superbe, pe vremea când această disciplină avea, la noi, mai multe divizii”. A trecut, apoi, la ”Energia”. O duzină de ani în bazin. ”Poate o să sune a limbă de lemn, dar polo înseamnă unul dintre cele mai frumoase, dar și mai solicitante discipline sportive”, spune, azi. Mihai. Apa-l atrăgea, din nou, precum o mreajă, prin 2007. ”A fost anul în care m-am alăturat mișcării de polo-mastres de la noi, la ACS Brenntag”. 2012 l-a găsit campion mondial. La Rimini, la categoria +35, românii s-au impus în ultimul act, cu 1.000 de spectatori în tribune. În 2013, la Campionatul European de Masters de la Budapesta, la aceeași categorie, ”aur”, din nou. ”Acolo, la vecinii noștri, la unele partide de polo vin și 7.500 de suflete”, spune și în glasul său simți o undă uriașă de regret...

La ”Mastersul” de la Rimini, din 2012, MIhai Badea a devenit campion mondial la polo, categoria +35. La final s-a încins tradiționala horă românească

Pentru șapte ani, Mihai Badea a trecut pe uscat. Președintele clubului de fotbal "Regal București". Parteneriat cu "plăpumarii”. Președintele unei echipe ce tocmai juca finala de Champions League, Atletico Madrid, don Enrique Cerezo, venea la București pentru un parteneriat. Radu Drăgușin ajungea, de aici, la Juventus Torino, Robert Ion la FCSB și, mai departe, la Acdemica Clinceni, Alex Tătaru la Rapid, Vlad Blănuță la Pescara.

Cu vreo doi ani în urmă, s-a gândit să reia antrenamentele în apă. Știți...Sportul care nu se uită niciodată, vechea chemare, sedentarismul. ”S-o zicem pe aia dreaptă! Nu puteam termina patru bazine <<legate>>. Mă sufocam! Cu toate acestea, nebunește, m-am înscris la <<Titans Triatlon 2018>>. La prima baliză am vrut să renunț! Îmi venea să vomit. Dar facebook-ul m-a salvat!” Cum să facă asta o rețea de socializare? ”Postasem, înainte, că voi reuși, primisem încurajări de la oameni pe care nu-i cunoșteam. Puteam să-i dezamăgesc? Nu! Vă spun, a fost o motivație foarte bună!” Nu era nici un alergător vestit, dar, cu toate astea, a terminat, înot, 750 de metri, a pedalat 20 de kilometri și a străbătut alți cinci. Gata, ”nebunia” revenise. A continuat cu ”Tri Challenge Mamaia 2018”, unde a dublat distanțele. Șase probe de semi-maraton, sute de kilometri de alergare, pedalat sau înot. Următoarea provocare? ”X-Man Romania”, de la Oradea, din 2019. 1,9 kilometri de dat din brațe în apele Lacului Săldăbagiu, 90 de kilometri pe bicicletă și 21 de alergare!!!

273 de kilometri este lungimea însumată a celor șapte lacuri de acumulare, pe care Mihai le va străbate înotând

Apoi l-a cunoscut pe Bogdan Zurbagiu, 34 de ani, cel care avea să-l introducă într-o lume unică, cea a înotului în ape deschise. Bogdan a fost liantul spre Florin Tomoș, organizatorul ”Lake's Seven”. Care era treaba cu aceste șapte lacuri? Scurt și la obiect: patru ani de zile, cele mai lungi șapte lacuri din România. Cele de acumulare: ”Beliș”, ”Drăgan”, ”Izvorul Muntelui”, ”Vidraru”, ”Stânca-Costești”, ”Colibița” și ”Porțile de Fier”. A zis că vrea să se bage și el. S-a băgat!

”Debut” la Beliș-Fântânele, în Munțiii Gilăului

Prima mare încercare, iulie 2019, lacul ”Beliș-Fântânele”, cel cu ruinurile bisericuței din Giurcuța de Jos. 14 kilometri de înotat, alături de Bogdan. ”Omul ăsta nu e un tip oarecare. El face documentare pe lac. Adică măsoară temperaturi, curenți, lungimi, tot tacâmul”. La orizont vedea ”Vidraru”, ”monstrul” construit în cinci ani, cu 42 de kilometri de tuneluri subterane. Au stabilt să-l ”doboare” dus-întors, 22 de kilometri. ”M-am antrenat mult”, spune Badea, cel care adaugă că...are frică de apă. ”Trebuie să o respecți, să-ți asculți corpul. Nu te epuizezi, nu te bați cu nimeni. Da, există și o secție dedicată în cadrul Federației Române de Natație, da, se stabilesc recorduri, dar nu acesta e scopul. Vreau să arăt tinerilor importanța traiului într-o lumea mai puțin poluată. Ați văzut știrile ce prezintă dezastrele de pe lacurile de acumulare? Acelea care arată oceane de plastic? Trebuie să conștientizăm că facem mult rău naturii”, adaugă Mihai.

Pauza de la jumătatea cursei de la ”Vidraru”. Odihnă, geluri și, din nou, la treabă!

Alături de echipa de suport, au venit la ”Vidraru”. ”Eu înot cu costum de neopren, dar Bogdan o face doar în slip. Este omagiul pentru vechii atleți”. S-au băgat în apă. 20,5 grade Celsius la start, 18 pe parcurs. ”Am prins vreme bună, cu doar două reprize de ploaie și nițeluș vânt. Barca de suport se cam cutremura atunci. Dar n-am avut probleme. Auzisem legendele cu șalăii cei mari cât o balenă. Ei, bine, confirm! Există! Au trecut pe lângă noi de câteva ori”, zice Mihai. Ce e tare e că și înotătorii fac pauze de...hidratare, în mijlocul lacului. ”Consumul e imens la așa ceva. Nu avem voie cu ceasuri sau alte instrumente de măsurare, dar cred că la o cursă ca aceasta, pierzi 5, poate chiar 6.000 de calorii”. La o alergare sănătoasă, preț de o oră, ”arzi” cam 500...

Imi plac micii. Cam 6-7. Dar fără cartofi prăjiți! Nu fac excese, dar nici nu țin diete. Îmi ascult corpul, fac ce zice el

Au ajuns la coada lacului, acolo unde chiar nu se mai putea înota. S-au odihnit puțin, au tras o poză, două și...înapoi! Timpul total, undeva la 5 ore și 46 de minute, dar asta contează mai puțin. ”Supertehnologizarea ne omoară. Vreau să-i chem pe tineri la mișcare. De orice fel. Poate nu o nebunie precum aceasta, dar trebuie să țină cont că apa înseamnă viață!”

După mai bine de 5 ore și jumătate de înotat în apele unuia dintre cele mai frumoase lacuri de acumulare din România, Bogdan și Mihai ies la mal

  • Barajul de la Bicaz a fost construit între 1950 și 1960. Are o înălțime de 127 de metri. Inginerul Dimitrie Leondida a fost primul care, în 1908, a propus ridicarea unui astfel de stăvilar.

Ce urmează? Pe 1 august, tot într-o sâmbătă, o provocare imensă: traversarea lacului ”Izvorul Muntelui” - Bicaz, 35 de kilometri. Apoi la hotare, pe Prut, la ”Stânca-Costești”, cu o suprafață de 59 de kilometri pătrați. ”Mergem mai departe, la <<Porțile de Fier>>, cu 120 de kilometri de înotat. Și, dacă ne țin balamalele, traversarea Strâmtorii Gibraltar”, adaugă Mihai. Acolo, la ”Coloanele lui Hercule”, va fi testul suprem. Dar, până atunci, la rând vine ”Izvorul Muntelui”. Adică 1.250 milioane metri cubi de apă...

Fanatik.ro
Cele mai noi stiri
Lajumate.ro