Povestea terifiantă a „Bibliei Diavolului”. Ar fi fost scrisă pe pagini din piele de un călugăr posedat, pentru a se salva de o moarte cruntă – FOTO

 
+5 click pentru
galerie

Pe la începutul secolului al XIII-lea, într-o mănăstire benedictină, un călugăr care ar fi făcut un păcat de neiertat se agăța de ultima lui șansă de a se salva de la o moarte cruntă, prin zidirea de viu. Pentru a rămâne în viață, el trebuia să reușească, într-o singură noapte, să scrie „cea mai măreață carte din lume”. Și a scris-o, potrivit unei legende, dar nu singur, ci cu ajutorul… Necuratului, care a anexat și un autoportret în ceea ce a devenit „Biblia Diavolului”.

Această carte mai este cunoscută și drept „Codex Gigas” („Cartea uriașă”) – titlu pe care și-l merită, deoarece are 92 de centimetri lungime și 50 de centimetri lățime, 22 de centimetri grosime și cântărește 75 de kilograme. „Biblia Diavolului” este, astfel, și una dintre cele mai grele cărți din lume.  

În prezent, fabulosul manuscris – cel mai mare manuscris medieval din lume ce a supraviețuit trecerii timpului - se află în Stockholm, la Biblioteca Națională a Suediei.

Motivul pentru care manuscrisul „Codex Gigas” este numit și „Biblia Diavolului”

Potrivit legendei, „Biblia Diavolului” a fost scrisă într-o singură noapte, în secolul al XIII-lea, de un călugăr aflat la o mănăstire din Podlažice, Boemia, în prezent teritoriu al Cehiei. Călugărul fusese condamnat la moarte prin zidire de viu, după ce făcuse un păcat foarte grav. Singura lui șansă de a se salva era să scrie „cea mai măreață carte din lume”.

Această carte pe care călugărul a promis să o scrie într-o singură noapte, în schimbul vieții lui, trebuia să conțină toate cunoștințele oamenilor de până la momentul respectiv și să cinstească mănăstirea.

Însă, potrivit legendei, cum era de așteptat, călugărul a realizat că nu îi va ajunge timpul pentru a finaliza manuscrisul. Astfel, disperat, el s-a rugat la Lucifer să îl ajute. După ce călugărul și-a vândut sufletul Diavolului, cartea promisă a fost scrisă până la răsărit.

În realitate, însă, potrivit unor cercetători, ar fi durat peste 20 de ani pentru ca această carte să fie scrisă, judecând după dimensiunea acesteia. După ce a analizat întregul text, paleograful Michael Gullick a afirmat că „Biblia Diavolului” sau „Codex Gigas” a fost scrisă de o singură persoană.

Cea mai înfiorătoare pagină din „Biblia Diavolului”

Unul dintre principalele motive pentru care „Codex Gigas” este o carte celebră este dat de o pagină – cea cu numărul 290 - pe care apare un desen mare ce îl reprezintă pe Diavol.

În acest desen, care, potrivit legendei, ar reprezenta chiar un „autoportret al Diavolului”, Necuratul apare cu un cap verde, cu ochi mici și pupile roșii, coarne roșii, două limbi lungi, tot de culoare roșie, precum și cu gheare lungi.  

În imagine, pare că Diavolul se apleacă în față, către cititorul manuscrisului, cu mâinile ridicate. Acesta este aproape gol, fiind acoperit sumar cu blană de hermină - asociată căpeteniilor și celor de rang nobiliar, tocmai pentru a demonstra că el este „Prințul Întunericului”.

Pe pagina opusă desenului este reprezentat „orașul sfânt” – cel mai probabil făcându-se referire la Ierusalim.

Ce texte conține „Biblia Diavolului” sau „Codex Gigas”

Conținutul manuscrisului medieval arată că, de fapt, „Biblia Diavolului” a fost menită să reprezinte o lucrare artistică și istorică. Aceasta include, între altele, întreaga Biblie Creștină, texte despre Marea Revoltă a Evreilor, precum și „Antichităţi Iudaice”, de Flavius Josephus.

De asemenea, „Biblia Diavolului” conține texte legate de medicină, precum și texte despre exorcism și căință.

Cele mai multe texte sunt scrise în limba latină, dar există și pasaje în greacă, ebraică și slavonă.

Mai multe pagini, smulse din „Biblia Diavolului”

Inițial, „Codex Gigas” avea 320 de pagini de pergament ce ar fi fost făcut din pielea provenită de la 160 de măgari. Coperta manuscrisului este din lemn acoperit de piele și decorat cu ornamente metalice. 

În prezent, din „Biblia Diavolului” lipsesc 10 pagini - acestea ar fi fost smulse din manuscris, deoarece conțineau regulile secrete ale Ordinului benedictin. O altă variantă este că aceste pagini ar fi conținut un text periculos, cunoscut drept „Rugăciunea Diavolului”.

Însemnările din manuscris se încheie în anul 1229, iar mănăstirea unde acesta ar fi fost scris a fost distrusă în secolul al XV-lea.

Codexul ar fi fost mai târziu făcut cadou mănăstirii cisterciene Sedlec și, ulterior, cumpărat de mănăstirea benedectină din Břevnov. „Biblia Diavolului” a fost păstrată în mănăstirea din Broumov din anul 1420 până în 1594, când a fost trasportată la Praga, pentru a completa colecția împăratului roman Rudolf al II-lea. În vara anului 1648, Războiul de Treizeci de Ani se apropia de sfârșit, iar armata suedeză a luat numeroase obiecte de valoare din Praga, inclusiv manuscrisul „Codex Gigas”, care ulterior a supraviețuit și unui incendiu. În prezent, aceasta se află la Biblioteca Națională a Suediei, în Stockholm.



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI
PREMIUM

Mai multe 

România la CENTENAR. 100 DE ANI de la MAREA UNIRE