Secretul cariatidelor de la Universitate. Cu banii câștigați de pe urma statuilor, i-a făcut nuntă fetei sale, Elsa!

 
+3 click pentru
galerie

Cariatidă se numește o statuie reprezentând o femeie, drapată după moda antică sau seminudă, care susține cornișa unui acoperiș, îndeplinind într-un edificiu rolul unei coloane, unui stâlp sau pilastru.

Denumirea de cariatide vine din greacă, însemnând “fecioare din Caria”, un oraș antic din Peloponez, în care se găsea un faimos templudedicat zeiței Artemis.

În arhitectură, cariatida are rol de susținere pentru antablamentul unui edificiu sau al unui balcon, înlocuind coloana printr-o statuie reprezentând o femeie care stă în picioare și nu face nici un efort pentru susținere. Poate fi așezată pe un soclu și este legată uneori printr-un capitel de elementul pe care-l susține.

Unele dintre cele mai cunoscute cariatide aflate în România sunt, cu siguranță cele aflate în fața Universității București. Pentru mulți dintre trecători aceste opere de artă minunate trec neobservate. Așa se întâmplă cu multe dintre lucrurile, care au în spate o istorie cu totul și cu totul speciale.

CINE A „NĂSCUT” CARIATIDELE DE LA UNIVERSITATE

Emil Wilhelm Becker a fost unul dintre cei mai talentați sculptori, care au văzut lumina zilei în România. În ciuda numelui cu evidente influențe germanice, Emil Becker a văzut lumina zilei într-o mahala a Bucureștilor, care astăzi s-a transformat în cunoscuta Calea Griviței.

Născut în iulie 1881, Emil provenea dintr-o familie germană foarte respectată. Străbunicul lui era un celebru gravor, care avea să-i meșteșugească țarului Petru cel Mare mai multe bijuterii pe care stăpânul Rusiei de astăzi le purta cu mare fală. 

Becker a fost botezat în confesiunea protestantă precum părinții săi, nașa sa fiind contesa Marie von Adlersflugel, domnișoară de companie a reginei Elisabeta, alături de familia Redewige.

Tânărul Emil a urmat cursurile Școlii Germane evanghelice din București, la 18 ani fiind un veritabil poliglot, vorbind germana, franceza, engleza și italiana. Limba română era vorbită în mod firesc.

A devenit apoi elev al maestrului Ion Georgescu, directorul Școlii de Belle-Arte, supranumit și părintele sculpturii moderne românești. Ulterior, timp de un an, și-a continuat ucenicia în atelierul lui Luigi Buzzi și Brida din Milano, către 1902 absolvind Școala de sculptură Breza din Milano. În atelierul lui Ion Georgescu, Emil Wilhelm August a fost remarcat de arhitectul I. Berindei care-l va trimite la Paris în 1903, la profesorul Sporrer. Un an mai târziu, în 1904, a plecat să studieze la Institutul Regal de Arte din München, unde a studiat scuptura și arhitectura, absolvind în 1906, cu un an mai devreme. Dovada că a fost un student eminent este faptul că numele său a fost gravat pe placa de onoare a Institutului.

Pe meleagurile mioritice, un talent ca cel al lui Emil Wilhelm Becker nu putea trece neobservat și după încheierea studiilor devine sculptorul Casei Regale. În această calitate sculptorul creează cariatidele de la Universitate, cariatide care reprezintă Dreptul, Filosofia, Ştiinţa şi Arta. 

I-A FĂCUT NUNTĂ FETEI DIN BANII PENTRU CARIATIDE

Pentru că avea nevoie de un chip care să-i servească drept model pentru minunatele sculpturi, Emil Becker a decis că nici o figură nu poate fi mai potrivită decât cel al fiicei sale Elsa. Așa că pentru a le oferi acea aură misterioasă tipică acestor statui, sculptorul apelează la tânăra sa odraslă pe care o transformă într-o adevărată „celebritate”. 

Else Becker, care a urmat cursurile Pensionului Sfânta Maria de călugăriţe de pe Pitar Moş (azi Facultatea de Limbi Străine din cadrul Universităţii Bucureşti). La pension a deprins arta picturii, participând la expoziţii anuale pentru a-i ajuta pe săraci cu banii primiţi. În anul 1935 s-a căsătorit cu ofiţerul de geniu Stelian Şerbănescu, căsătorie care a trebuit să aştepte aproape patru ani. Banii necesari pentru organizarea ei sculptorul Wilhelm August Becker i-a avut abia în 1935, bani obţinuţi în urma unei comenzi realizate din 1929, solicitată de liberali, dar care, pierzând alegerile, au plătit de abia la revenirea lor în 1935 (guvernarea Tătărăscu). Comanda nu erau altceva decât cele patru muze care pot fi admirate astăzi pe faţada Universităţii Bucureşti, creaţii pentru care Else Becker chiar a pozat.

Despre Elsa se spune că era posesoarea unei figuri care se mula perfect pe cerințele acestei opere de artă, însă destinul său a fost trecut în anonimat ca de altfel întreaga familie Becker, care nu cadra cu ideologia comunistă. Statutul de sculptor al Casei Regale Române, „i-a asigurat” lui Becker anonimatul, acesta decedând în 1952, la 70 de ani, într-o uitare dureroasă.

EMINENȚA CENUȘIE DIN SPATELE MAUSOLEULUI DE LA MĂRĂȘEȘTI

De-a lungul anilor, Emil von Becker a creat numeroase lucrări spectaculoase: monumente publice, monumente funerare, statui, clădiri publice și private, cu sculpturi ornamentale, busturi, cavouri, grădini publice sau particulare, medalistică, numismatică, măști mortuare.

O capodoperă realizată de Becker este Mormântul Ostașului Necunoscut din București, închinat memoriei celor căzuți în Primul Război Mondial și amplasat în Parcul Carol I. Acesta a fost vernisat în anul 1923, în fața Palatului Artelor (care, în acea vreme, găzduia Muzeul Militar). Pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, lucrarea a fost demontată în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1958 și a fost strămutată la Mausoleul de la MărășeștI, pentru a nu concura cu Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism. Abia la 25 noiembrie 2006 a avut loc ceremonia readucerii Mormântului Ostașului Necunoscut pe locul său originar, din 1923, pe esplanada din fața actualului Memorial al Eroilor Neamului.

O altă operă monumentală a fost realizată de Becker în 1922. Este vorba de „Clopotul încoronării” de la Alba-Iulia, un clopot uriaș, cu sunet clar, care a bătut pentru prima dată la încoronarea Regelui Ferdinand I al României și a Reginei Maria a României, primii regi ai României Mari.

Probabil că cea mai importantă lucrare a artistului este contribuția sa la Mausoleul de la Mărășești, pentru care, în anul 1924, Becker a realizat toate sculpturile din capelă și interiorul criptei.

O altă lucrare, cu o semnificație istorică și națională deosebită, este sarcofagul cu pământ românesc, aflat în mausoleul Le Mémorial Interallié de Cointe, ridicat în Belgia, la Liège, în memoria aliaților care au luptat împreună în Primul Război Mondial. Sarcofagul are pe capac o spadă de bronz, gravată cu cei doi ”F”, monograma regelui Ferdinand. Cu această ocazie, Emil Becker a creat și două medalii, reprezentând monumentele și pe cei doi regi: Leopold al III-lea al Belgiei și Carol al II-lea al României.

A realizat și o serie de măști mortuare, care se păstrează în casa nepoatei lui. Becker a făcut mulaje după figurile unor marcante personalități ale vremii: Ion C. Brătianu, Take Ionescu, Octavian Goga, Ion Gheorghe Duca, Regina Maria, Patriarhul Miron Cristea, pe baza cărora a creat apoi măști mortuare.



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI