Live acumObservator 12
Prime Time 20:00Sacrificiul

Ce se întâmplă după moarte? Afirmațiile marilor învățați ai lumii. Salvador Dali susținea că fost reîncarnarea Sfântului Ioan, Platon credea în existența vieților succesive, iar Socrate spunea că sufletele revin după moarte

Reîncarnarea a reprezentat un subiect pe cât de tabu pe atât de discutat. Unele religii nu cred în ea, în schimb pentru altele, aceasta esta baza filozofiei lor. De asemenea, mai mulți filozofi ai lumii și-au manifestat de-a lungul timpului credința în nemurirea sufletului.

Ideea reîncarnării este respinsă de către biserica creștină, și nici musulmanii nu cred în ea. Credința acestor religii este în viața de apoi, care se presupune, conform cărților sfinte, va veni în urma marii judecăți, urmând raiul sau iadul.

În schimb pentru hinduși, budiști și taoiști, reîncarnarea este baza filosofiei lor. Astfel, Upanișadele, care pot fi considerate echivalentul bibliei în India, cuprinde învățături despre migrația sufletelor și despre efectul karmei, conform căreia fiecare ființă își generează propriul destin datorită acțiunilor sale, iar fiecare existență va produce o karmă nouă care va fi baza viitoarei existențe. Și în biblie găsim noțiuni care seamănă cu cea a karmei, spre exemplu prin expresia „Vei culege ceea ce semeni”.

Această credință mai este împărtășită de către unele popoare din Africa, Oceanul Indian, indienii din America precum și de eschimoși și de aborigenii australieni, care sfărâmă oasele defuncților pentru a permite sufletului să părăsească vechiul trup, să călătorească și să se întoarcă într-un corp nou.

Vechii celți, saxonii și vikingii credeau de asemenea în reîncarnarea sufletului. Însăși împăratul Cezar afirma despre aceștia că principala lor credință este aceea că sufletul nu moare niciodată, ci trece în alt corp.

Druizii credeau că sufletul omului trece prin toate etapele, minerală, vegetală, animală și apoi se încarnează în ființă umană, iar Pământul ar fi doar un loc de trecere către lumi superioare.

Înțelepții din Extremul Orient erau de părere că viața pe Pământ nu este decât o iluzie și că realitatea se află dincolo de încarnările noastre.

De-a lungul istoriei, numeroși înțelepți au lăsat prin intermediul scrierilor dovezi și afirmații ale credinței lor în nemurirea și reîncarnarea sufletului.

Îi mureau pe rând toți copiii imediat după ce-i năștea, până când a recurs la o superstiție bizară. O poveste cutremurătoare de viață

Herodot, părintele istoriei spunea despre vechii egipteni că ar fi primii care ar fi spus că sufletul este nemuritor, iar întregul proces de evoluție al trecerii sufletului prin toate stările succesive de viață ar dura 3.000 de ani.

De asemenea Socrate susținea ideea reîncarnării și spunea:

Cei vii nu dau naștere decât unor morți, ceea ce însemnă că nou-născuții sunt suflete ce revin în lume ca urmare a reîncarnării după moartea acestora.”

Platon în toate operele sale prezenta noțiunea de reminiscența vieților succesive, el susținea că sufletul nu moare niciodată, dar că acesta iese din viață, apoi intră iar, dar nu este niciodată distrus.

O definiție foarte clară a reîncarnării a fost dată de către Appolonios din Tyana, el spunea:

Nimeni nu moare decât în aparență. De fapt trecerea de la esență la substanță, iată ce numim noi naștere, iar ceea ce numim moarte este, de fapt, trecerea de la substanță la esență.”

Într-un articol publicat în Enciclopedia religiei și eticii, rabinul Moise Gaster scria că Magul Simon susținea că a cunoscut vieți anterioare, sufletul său trecând prin numeroase corpuri înainte de a se numi Simon.

În cartea lui Simon benYochai, intitulată Zoharul sau Cartea Splendorilor, care este împărțită în cinci părți, una dintre ele numindu-se Cartea migrației sufletului, spune despre sufletele care nu au atins toate perfecțiunile că: „trebuie să înceapă o a doua, a treia viață și așa mai departe, până când ajung la această condiție care le permite să se întoarcă la Dumnezeu.”

Sfântul teolog și filozof Grigorie din Nisa spunea :

Este nevoie de natură pentru ca sufletul nemuritor să fie vindecat și purificat, iar dacă nu a reușit în viața sa pământească, vindecarea se va face în viețile viitoare.”

Marii filozofi ai Renașterii au făcut și ei referire la reîncarnare, printre ei aflându-se Paracelsus, Leonardo da Vinci, Giordano Bruno care a și demonstrat în manieră filozofică posibilitatea unui Univers infinit, populat de un număr infinit de lumi identice cu a noastră. În accepțiunea lui Bruno, un suflet omenesc găsește întotdeauna un corp omenesc. El spunea:

Mișcarea către Unu constă în perfecționarea sufletului, în iluminarea sa treptată. Importanța drumului de parcurs se exprimă în necesitatea unei treceri repetate pe pământ. Peregrinările sufletului acoperă deci în mod necesar mai multe existențe.”

Pentru teoriile sale, Giordano Bruno a fost condamnat de către inchiziție și ars pe rug.

Pe parcursul istoriei aceste idei au fost susținute și de către alți filozofi și gânditori remarcabili.

Frierdrich Nietzche în lucrarea sa Eterna Reîntoarcere a afirmat: „Doctrina mea este următoarea: trăiește în așa fel încât să îți dorești să trăiești din nou, ca și cum ar fi datoria ta, căci cu siguranță vei renaște.”

Alexandre Dumas-tatăl spunea în Memoriile sale: „Știu ce am făcut bine, fie în această lume, fie în alte lumi în care am trăit, înainte de a veni în aceasta, dar Dumnezeu are pentru mine favoruri speciale.”

În poemul său Pădurea zeilor, Rudyard Kipling spunea, făcând referire la suflete:

Se vor întoarce din nou, atât cât pământul se învârte. El (Dumnezeu) nu a risipit niciodată vreo frunză sau vreun copac. Credeți că ar putea face risipă de suflete?”

Și scriitorul libanez, Khalil Gibran și-a exprimat credința în continuitatea vieții în operele sale, chiar dacă nu a folosit niciodată termenul de reîncarnare. În capodopera sa, Profetul, spunea:

Copiii voștri nu sunt copiii voștri. Ei sunt fiii și fiicele chemării de la Viață la Viață. Ei vin printre voi dar nu de la voi. Și chiar dacă sunt cu voi, nu sunt ai voștri. Puteți să le oferiți dragostea, dar nu și gândurile voastre. Le puteți adăposti corpurile dar nu și sufletele. Deoarece sufletele locuiesc în casa zilei de mâine pe care voi nu o puteți vizita decât în vis.”

Tot în lucrarea sa apare un alt paragraf :

Nu uitați că mă voi reîntoarce la voi. Numai o clipă și dorința mea va aduna praf și spumă pentru un alt suflet. O clipă doar o clipă în vânt și o altă femeie îmi va da naștere.”

Jack London, de asemenea, era convins că a trăit numeroase vieți, astfel el afirma:

Existența mea nu a început o dată cu nașterea mea, nici măcar cu clipa în care am fost conceput. Am crescut și evoluat pe parcursul a nenumărate milenii. Toate eurile mele trecute își au vocea și ecoul propriu care mă inspiră. Și voi mai renaște de un număr infinit de ori.”

Și împăratul roman Flavius Claudius Iulianus era convins că fusese Alexandru cel Mare într-o viață anterioară.

Renumitul industriaș Henry Ford credea în ideea reîncarnării și declara în ziarul San Francisco Examiner:

Geniul se naște din experiență. Unii par să creadă că este vorba despre un talent sau despre un cadou dar nu este decât rodul unei îndelungate formări dobândite pe parcursul a numeroase vieți. Unele suflete sunt mai vechi decât altele, de aceea știu mai multe lucruri.”

În ceea ce-l privește pe Salvador Dali, el a susținut de nenumărate ori că este reîncarnarea Sfântului Ioan.

Îmi amintesc pe când eram Sfântul Ioan, îmi amintesc că am avut experiența uniunii divine. Îmi amintesc mănăstirea și numeroși călugări care erau frații Sfântului Ioan.”

Lista personalităților care credeau în reîncarnare nu se oprește aici, multe alte personalități și-au exprimat credința în reîncarnare cu toate că nu proveneau din medii în care religia impunea credința reîncarnării.

sursa: Reîncarnarea- doctrine, mărturii, experiențe, de Sylvie Simon

foto: orderofthewhitelion.com