Live acum
Prime Time 20:00Chefi la cuţite

4 iunie 1920, zi istorică: Acum 100 de ani, Transilvania s-a întors, definitiv, acasă! Statul Român nu are documentul!!!

Pe 4 iunie 1920, în Palatul Marele Trianon de la Versailles, 16 state aliate, printre care și România, semnează cu Ungaria un document prin care se stabilesc granițele noului stat cu vecinii săi. Este ziua în care Transilvania și partea răsăriteană a Banatului revin în cadrul ”României Dodoloațe”. Statul Român nu are, nici azi, documentul!!!

Harta României Mari după Tratatul de la Trianon

Basarabia revine acasă pe 27 martie (9 aprilie) 1918, când Primul Război Mondial nu este încheiat. 1.228 de deputați se adună, pe 1 decembrie, același an, la Alba Iulia, pentru a vota Rezoluția ce pecetluia Unirea Transilvaniei cu Regatul Român, dar luptele primei mari conflagrații a Omenirii tot nu-s gătate. Suntem într-o postură ciudată. Guvernul lui Alexandru Marghiloman semnase o pace separată cu Germania, aliații nu ”digeraseră” acest lucru, așa că la Conferința de Pace de la Paris, pornită la drum pe 18 ianuarie 1919, trimișii noștri, în frunte cu Ion I.C.Brătianu, nu prea sunt băgați în seamă. Regina Maria își intră în rol, pleacă spre Orașul Luminilor și reușește să obțină, din partea mai marilor Lumii, ”Transilvania până la Tisa și tot Banatul”, așa cum ceruse. Dar lucrurile tot nu-s clare. Pentru noi, Primul Război Mondial nu s-a terminat. luptăm, din 13 noiembrie 1918 până pe 3 august 1919 contra Primei Republici Maghiare (cunoscută, din martie 1919 drept Republica Sovietică Maghiară), au loc atrocități greu de descris.

Să fie clar! Ea a făcut Unirea de la 1918. Regina Maria: ”Tigrule, Transilvania până la Tisa și tot Banatul!”

În ianuarie 1920, delegația maghiară, condusă de contele A. Apponyi sosește la Paris, la Conferința de Pace. Sunt 38 de experți din toate domeniile, extrem de bine pregătiți, cu vorbe meșteșugite. Chiar și marele Nicolae Titulescu recunoștea că ”Ungaria s-a prezentan la Conferința păcii cu un material documentar fără pereche”. Pe 3 februarie 1919 Consiliul Suprem formase o comisie pentru Studiul Chestiunilor Teritoriale ce priveau România. Sunt opt excelenți specialiști, câte doi din partea fiecărei mari puteri: SUA, Anglia, Franța și Italia. La începutul lui aprilie 1919, raportul Comisiei e gata! Influența Reginei Maria se simte. În trasarea frontierei de vest a României față de Ungaria și de Serbia s-au luat în considerare elemente de ordin etnic, istoric, economic, cultural dar și strategico-militar. Pe 12 mai 1919, Consiliul celor Patru aprobă traseul frontierei, dar țara noastră se află...în război cu partea maghiară. ”Nu plătisem, se vede, destul acest scump Ardeal pentru dreapta stăpânire a căruia sute de mii dintre ai noștri au închis ochii luptând în oroarea spitalelor”, scria Nicolae Iorga.

Terminați cu Centenarul! Ce Unire? Care sărbătoare? I-am omorât pe toți cei care au fost la Alba Iulia!

Pe 4 iunie 1920, în Palatul ”Marele Trianon” de la Versailles, 16 state aliate (inclusiv România) semnează actele cu Ungaria. Țara noastră este reprezentată de profesorul doctor Ioan Cantacuzino, ministru de stat, și de Nicolae Titulescu.

„Articolul 45. Ungaria renunță, în ceea ce o privește, în favoarea României, la toate drepturile și teritoriile asupra fostei monarhii Austro-Ungare situate dincolo de frontierele Ungariei, astfel cum sunt fixate la art.27, partea a II-a (Frontierele Ungariei) și recunoaște prin prezentul Tratat sau prin orice alte Tratate încheiate în scopul de a îndeplini prezenta încheiere, ca făcând parte din România.”

Imediat, partea franceză anunță că ”nu va interveni niciodată cu guvernele aliate și prietene, pentru a dăuna dreptului României la suveranitate națională, oricât de puțin”. Deși reprezintă un document istioric ce consființește România Mare, ”Dodoloață”, Tratatul de la Trianon nu este primit cu manifestpri exacerbate la București. Chiar dacă atunci ”Transilvania s-a întors, pentru totdeauna, acasă”, așa cum spunea istoricul Florian ”Padre” Bichir, românii considerau recunoașterea Marii Uniri ca un act de normalitate care trebuia să se petreacă, mai devreme sau mai târziu. ”De aceea, în chip firesc, în opinia noastră publică, Tratatul de la Trianon evocă mai curând ideea unei completări decât ideea unei amputări”, după cum scria marele Nicolae Titulescu. Era un moment unic, un gest reparatoriu al istoriei.

„Articolul 161. Aliații și guvernele asociate afirmă și Ungaria acceptă responsabilitatea Ungariei și aliaților ei pentru cauzele de pierderi și daune la care guvernele aliate, asociate și cetățenii lor au fost supuși, ca o consecință a războiului impus prin agresiunea Austro-Ungarǎ și aliații ei.” - Tratatul de la Trianon, 1920

MICUL TRIANON. Castelul blestemat din România: niciodată locuit, jefuit de către germani, ruși, comuniști și săteni. Ucis de cancer și de TBC​

Acum începe partea interesantă a povestirii. Am convenit că Marea Unire de la 1918 a fost recunoscută, din punct de vedere juridic, la nivel internațional, prin semnarea Tratatului de la Trianon, din 4 iunie 1920. Astăzi, la 100 de ani de la acele zile istorice, Statul Român nu deține...dovada! Singurul exemplar în limba română al acestui document, considerat actul de naştere al României, nu este deţinut de acesta, ci îi aparţine lui Haralambie Vochiţoiu, care a intrat în posesia Tratatului în urma unei licitaţii, în februarie 2016. „Este vorba despre actul de naştere al statului unitar român. Acest document este singurul original în limba română, tipărit şi apărut imediat după ce s-a semnat în Palatul Trianon. Fiecare ţară şi-a făcut tratatul în limba ei, după care comisia respectivă a studiat exemplarele din fiecare limbă şi a dat aprobare, pentru că fiecare virgulă a fost studiată, şi abia după aceea a intrat în vigoare”, a declarat Haralambie Vochiţoiu, într-un interviu acordat B1 Tv.

Vochiţoiu spune că s-a dus pentru a cumpăra un steag de luptă care îi era atribuit lui Avram Iancu. Într-o pauză, „m-am uitat cu mai multă atenţie la catalogul acelei licitaţii şi am văzut acolo Tratatul de la Trianon. Efectiv m-am blocat şi am zis că, de fapt, asta este piesa de rezistenţă a acestei licitaţii. Era acum vreo doi ani, nu era încă Centenarul (n.r. - 2016), lumea nu vorbea, scria simplu «Tratatul de la Trianon» şi atât, poate că nu toată lumea ştia despre ce era vorba. Nu a fost decât un pas de licitaţie. Când s-a ajuns la documentul acesta, am licitat eu un singur pas, a mai fost cineva care a licitat peste mine, iar la a doua mea licitare, l-am adjudecat. (...) Într-adevăr, suma, la vremea respectivă nu a fost o sumă fabuloasă, nu a fost un efort pe care să nu mi-l pot permite. Aşa cum mi l-am permis eu, putea să şi-l permită altcineva care putea să-l distrugă”. Potrivit colecţionarului, Statul Român nu a fost prezent la licitaţie. „Cred că acest document aparţine Statului Român. Trebuie să aparţină statului român. Însă nu mi-am pus problema şi nu ştiu ce aş face dacă aş primi o ofertă sau s-ar deschide o dezbatere”.

Fanatik.ro
Cele mai noi stiri
Lajumate.ro