31 martie '95, Baloteşti: Mărturii terifiante ale celor care au ajuns primii la locul tragediei aviatice! "Se simţea în aer miros de om ars"

Familii îndoliate, o Românie care nu era pregătită pentru un astfel de accident, întrebări fără răspunsuri. Abia în urmă cu doi ani, la 19 de la tragedie, raportul accidentului a fost făcut public. Detaliile sunt cutremurătoare.

În dimineaţa zilei de 31 martie, localnicii din Baloteşti vedeau pe cer "sicriul" zburător. Victor Frunză, şeful staţiei CFR Baloteşti, vorbea la telefon când a simţit o zguduitură puternică. "Imediat am auzit şi o bubuitură în aer. Speriat am lăsat telefonul şi m-am îndreptat spre fereastră. Aeronava zbura la o înălţime foarte mică. Ceva din coada avionului a explodat. Pe câmp am văzut o mare de flăcări şi un nor de fum negru."

Ioan Florian Dănuț, fost primar Balotești: "S-a auzit o bubuitură foarte puternică. Tot câmpul împrăştiat cu bucăţi. Fum. O gaură mare unde a căzut. Se vedeau bucăţi din mâini, picioare ale celor care se aflau în avion. Păcat!"

Ziarele vremii pomenesc şi de casieriţa care a ieşit pe peron cum a auzit explozia. "Flăcările dogoreau până la noi, deşi vântul bătea puternic şi ningea. Prin fumul negru şi gros nu se putea vedea nimic. Nici n-am ştiut ce este până când nu au început să apară poliţiştii, pompierii şi salvările."

Mariana Apostol, alt martor, a declarat presei: "Ieşisem să întind rufele pe sârmă când am văzut avionul. Parcă din cer, de la câteva sute de metri, coborau flăcări. A luat foc în aer, apoi s-a prăbuşit. După asta numai fum. Au ieşit şi vecinii mei, şi cei din birourile gării şi am alergat împreună acolo. Am găsit numai bucăţi de avion şi de carne împrăştiate peste tot".

Carmen Popa, procurorul care a instrumentat dosarul: "A fost cumplit. Cumplit. Nu se poate descrie, eu n-aş putea să descriu."

Valentin Duță, şeful securităţii aeronautice Tarom: "Acolo era carne tocată. Nu erau cadavre sau răniţi. Nu existau contururi, urme. Era carne tocată pur şi simplu."

Bătrânii din comună Baloteşti povestesc că s-au auzit întâi explozii în aer, scântei, apoi au văzut avionul cum s-a înfipt în pământ. “Eram, taică, cu vacă pe câmp. Este ceva normal să auzi tot timpul cum decolează şi aterizează avioanele. În acea zi de primăvară, pe la 7 dimineaţa, se simţea miros de ars pe câmp, de la paiele pe care le-au aprins sătenii. După vreo două ore, am auzit o bubuitură venită din cer, apoi am simţit cum se cutremură pământul. În aer a început să se simtă miros de om ars”, a povestit săteanul Costică Grigore.

Toți pasagerii (trei americani, un francez, doi spanioli, un thailandez, nouă români și 32 de belgieni, printre care un copil de șase ani și un altul de patru luni), precum și toți membrii echipajului, și-au pierdut viața. Piloţii în acea zi erau Comandantul Liviu Batanoiu (49 de ani) şi copilotul Ionel Stoi (44 de ani).