"Dupa ce am depasit 60 ani incerc sa sarbatoresc mai rar si mai putin. Astazi incep cursurile universitare si voi fi impreuna cu studentii mei."
AM CAZUT CU TOTII IN CAPCANA DEMOCRATIEI
"Privind inapoi, vad o lunga perioada de activitate continua facuta din pasiune. Privind inainte, am o nemultumire in legatura cu viitorul nostru, al tuturor, o nemultumire ascunsa, tacuta, cu privire la viata si soarta noastra, a actorilor, si, in cele din urma, a tuturor romanilor. Am chiar si o spaima cu privire la ce ne asteapta in viitor. Simt o dezlantuire de furie a unuia asupra altuia, simt o anarhie si o egalizare valorica, simt lipsa unor instante si autoritati la care candva ne raportam. Nimeni nu respecta pe nimeni, nimeni nu asculta pe nimeni, si asta e foarte grav. Cu alte cuvinte, am cazut cu totii in capcana democratiei care degenereaza in vacarm."
"ABSOLVENTII" DE LA ORFELINAT
"Mi-am imaginat ca as fi in situatia sa mi se propuna functia de ministru al Culturii si am hotarat ca nu as accepta-o in contextul actual. Oricum, Ministerul Culturii ar trebui sa gestioneze cultura si n-ar trebui sa incerce sa o produca. Ar trebui sa descopere tineri si sa-i lanseze, ar trebui sa conserve patrimoniul existent si ar trebui sa faca tot ce se poate ca sa liberalizeze productiile culturale, pentru ca sunt persoane care merita mult si primesc putin si invers, care primesc mult si merita putin.
Regretul meu cel mare este ca actorii care termina facultatea in aceasta perioada seamana acum cu «absolventii» de la orfelinat, care dupa ce implinesc 18 ani sunt aruncati in strada. Exista prea putine institutii teatrale in Bucuresti si in Romania si nimeni nu se intereseaza de soarta absolventilor nostri. Evenimentele pe care le visez se leaga de infiintarea unor noi teatre in Bucuresti si in tara."
DEPOZITUL DE AMINTIRI
"Toata copilaria mea este o amintire fabuloasa. Acolo este un depozit de amintiri. Si pentru ca este vorba despre un film SF, prima amintire este momentul in care m-am inecat si am fost salvat de cineva. Alta amintire este momentul in care am inghitit din greseala soda caustica si am fost salvat. Ultima e momentul in care fata pe care o iubeam din clasa I a zis «da»... in clasa a X-a."
TRAIM DIN ANIVERSARE IN ANIVERSARE
"Cel mai mult la 20 de ani iubeam faptul ca eram student la Teatru. Cel mai mult la 40 de ani iubeam faptul ca aveam deja un palmares artistic de teatru si film. Si cel mai mult acum iubesc faptul ca nepotii si copiii mei nu se vor rusina cu mine.
O, Doamne, mi-e dor de foarte multe lucruri. Acum, de exemplu, mi-e dor de primavara. Mi-e dor de perioadele cand ziua mea trecea pe neobservate, eu uitand de aceasta zi preocupat de alte lucruri. Niciodata n-am iubit aniversarile, pentru ca, de fiecare data, la fiecare aniversare mi-am dat seama ca am ratat foarte multe intalniri cu mine insumi. Am impresia ca traim din aniversare in aniversare, adica prea repede. I-as sfatui pe cei care citesc acest interviu ca in viata lor sa nu-si faca prea multe iluzii, ca sa nu aiba tot atatea deziluzii."
Sursa: jurnalul.ro
Cum se scrie istoria... Caricaturistul Mihai Stanescu, declarat "Omul zilei" de Jurnalul National...
