Adaugă-ne ca sursă preferată în Google"Daca imi ajunge timpul pentru ce am de facut? Nu prea-mi ajunge. Nu ma plang, este foarte bine ca am de lucru. E bine ca in astfel de momente grele sa ai ce face si, slava Domnului, am. Multumesc lui Dumnezeu ca suntem sanatosi, ca avem de lucru, ca avem o familie buna si frumoasa. Astazi nu am spectacol. De obicei sarbatoream cu colegii mei dupa spectacol, aduceam sampanie si fursecuri. Nu pierdem nici o zi de nastere, fiecare pe rand. Nu uitam unii de altii. Mai ales in ultima vreme, de cand joc in «Tectonica sentimentelor» la Teatrul National, un spectacol nou, care merge bine la public.
EXPERIENTE
Ce experiente mi-au ramas aproape de suflet? Au fost doua care m-au marcat. Am jucat la clubul Prometheus un spectacol, am vrut sa vad cum este sa joc singura, intr-un bar, unde oamenii beau si mananca. A fost o experienta foarte fructuoasa si, din fericire, a iesit foarte bine. Se numea «Recviem pentru un vis» dupa Nina Berberova. A doua experienta, care dureaza si astazi, este «Shirley Valentine», la Teatrul National, unde o ora si jumatate stau singura cu publicul. De cinci ani ii vad pe spectatori cum pleaca de fiecare data incantati.
MODELE
Modele? Am avut multe, dar cel mai important este Olga Tudorache, cu care joc la Teatrul Metropolis in «Peste cu mazare» de Ana-Maria Bamberger. Olga Tudorache este un miracol, o forta artistica inegalabila pe care o admir cu toata fiinta, o bucurie. Sa joci langa Olga Tudorache este un mare cadou. Acest spectacol pe care il jucam de cinci ani reprezinta o experienta de nepretuit.
De asemenea, nu pot sa nu-l admir si pe George Ivascu, cel care a reusit sa faca dintr-o hruba un teatru care in scurt timp a devenit unul dintre cele mai serioase din tara. De asemenea si pe Alice Barb, caci pe ei nu-i poti vedea separat. Sunt mereu impreuna. Un alt mare model a fost George Constantin, alaturi de care am jucat ultima oara, in «Vassa Jeleznova», dar am jucat mult si la televiziune. Pe atunci, in fiecare saptamana se transmitea un spectacol de teatru la o ora de varf.
De la George Constantin am invatat foarte multe lucruri. Mai ales sa nu ma tem, sa-mi respect partenerii si sa-mi iubesc personajul pe care il am de interpretat. Din pacate a plecat dintre noi si tare ii duc dorul...
Cel mai frumos cadou pe care l-am primit? Anul trecut, cand am implinit 60 de ani, am lucrat la Colegiul National Caragiale cu niste copii foarte talentati la cercul lor de teatru. Doi ani am lucrat cu ei la «Steaua fara nume», «Badaranii», au luat multe premii la festivaluri. Ziua mea am vrut sa o trec sub tacere, dar ei au venit cu un tort la scoala si m-au invitat la un spectacol pe care il repetasera in secret.
Se uitasera pe internet sa vada ce am jucat cand eram tanara si au interpretat cate o bucatica din spectacolele mele. Fiecare fetita a jucat un rol de-al meu, roluri despre care abia imi mai aduceam aminte. Nu cred ca am primit vreodata un cadou mai frumos..."
Sursa: Jurnalul.ro
Sursa foto: Jurnalul National
"Poveste in dar" la Muzeul Taranului Roman... Dramaturgul Radu Macrinici, declarat "Omul zilei" de Jurnalul National...
