Al doilea spectacol al lui Tudor Gheorghe: "La portile paradisului"

Al doilea spectacol al lui Tudor Gheorghe bazat pe opera unui poet in viata. Intaietate au avut povestile cu haz, "zgoandele" lui Marin Sorescu

Publicat: Luni, 03 Mai 2010, 00:00 | Actualizat Miercuri, 04 Iulie 2012, 08:47

Urmărește A1 pe Discover

In urma cu 41 de ani, Tudor Gheorghe incepea recompunerea "paradisului pierdut al artei din timpurile ei de aur", asa cum spunea Romulus Vulpescu. Unde a ajuns astazi menestrelul? "Sunt la portile paradisului si bat puternic. Mi se vor deschide candva..."

"... Ea n-are trup, ea e un fel/ De crin cu aerul in el,// Ea n-are ochi si-n doua parti/ Poarta inele mari de morti...// Prelunga ca o frunza grea/ Se-asaza incet pe fruntea mea.// Apoi coboara mai in jos/ Spre-al tamplei vulnerabil os,// Apoi spre coaste, pana cand/ O simt cu ghiarele strangand.// Si tace atat de mult si greu/ Ca-aud cum plange Dumnezeu"...

Aceasta este "Pasarea de acasa" a lui Mircea Micu, pe care Tudor Gheorghe a ingrijit-o, s-a atasat de ea si vrea sa-i daruiasca viata fara de moarte. Si a chemat-o la Sala Palatului la 14 mai, de la ora 19:00. "Mircea Micu este un poet absolut adevarat. La el si la Grigore Vieru am intalnit poezia in stare pura. Micu are o metafora atat de frumoasa incat nu vreau sa fie deranjata in vreun fel de vreun efect sonor. Prin spectacolul «Chemarea pasarii de acasa» ma reintorc la prima mea modalitate de comunicare a poeziei - aceea a menestrelului din '69, care canta singur cu chitara", marturiseste Tudor Gheorghe. Spectacolul are umor, este melancolie si contine cele trei teme majore pe care oricare creator le are: frica de moarte, alienarea si iubirea fata de mama.

POEZIA LIRICA INSEMNA, PE VREMEA LUI PINDAR, POEZIE ACOMPANIATA LA LIRA. TUDOR GHEORGHE A INLOCUIT LIRA CU CHITARA
Tudor Gheorghe a inceput sa cante pe scena in 1969, cu o chitara in mana. Ceea ce facea el parea folk, dar nu era folk. Era ceva de dincolo, de pe vremea trubadurilor si chiar de mai departe, de la poezia lirica a lui Pindar. Mesajul artistului a fost atat de puternic incat, in timp, a devenit emblematic, fara a deveni insa o moda.

Articolul continuă după reclamă

Dupa ce a traversat toate experientele muzicale posibile, Tudor Gheorghe revine in spirala la muzica dintai, prin poezia lui Mircea Micu. Indiferent de vremurile mohorate pe care le traim, Neica Tudor se incapataneaza sa aduca la cunostinta acestei lumi - care si-a pierdut busola valorilor - poezia adevarata!

Din cand in cand, artistul este incurajat. "Recunosc, m-a incurajat si domnul Basescu, care ne-a spus ca 90% dintre romani asculta manele. Si mi-am zis ca cineva trebuie sa aiba grija si de aia 10%", declara olteanul tuturor romanilor.

Tudor Gheorghe a realizat sute de spectacole atipice pentru o lume aflata ba cu sus-n jos, ba cu josu-n sus! A reusit sa reziste si sa se pastreze in forma sa pura, s-a intregit cu fiecare spectacol...

"Cand am cantat cu disperare poezia Basarabiei, mi s-a spus ca nu se poate, trebuie sa am ceva de basarabean in mine - spune Tudor Gheorghe. Acum este disperarea si tristetea ardeleneasca a lui Mircea Micu si astia mi-au zis la fel - ca, musa-i, trebuie sa am ceva ardelenesc in mine. Ma mai deranjeaza faptul ca specialistii localizeaza poezia. Ce absurd suna cand spui poetul ardelean Lucian Blaga sau poetul moldovean Mihai Eminescu! Nu avem voie sa facem un asemenea lucru. Poezia nu are zone".