Florin Piersic jr.: "Sunt prea batran sa plec din Romania"

● Jurnalul National: Unii te considera dificil. Cat conteaza pentru tine gura lumii?
● Florin Piersic jr: Conteaza. Trebuie sa exist si sa functionez in meseria asta. Nu vreau sa proiectez o imagine de om dificil. Unii oameni ma vad asa pentru ca nu respect anumite coduri. Ma refer la imbracaminte si la alte amanunte de-astea. Dar stiu sa respect un contract, atata vreme cat l-am semnat. Iar gura lumii e o capcana in care evit sa cad. Am prieteni care-mi trimit uneori linkuri de pe internet. "Uite, bai, tu ai declarat asta si fii atent ce comentarii cretine au aparut." Nu le citesc. In general, cei care scriu pe internet judeca doar fatada. Am spus uneori lucruri care i-au deranjat pe oameni, mai ales atunci cand ele au fost intentionat rupte din context de jurnalisti. Sunt constient ca marea majoritate a publicului n-are idee ce roluri am facut sau in ce spectacole sau filme am jucat. Apar prea rar la televizor. Si televiziunea e singura entitate capabila sa te impuna in ochii marelui public, fie ca ai ceva de spus sau nu. Din punctul asta de vedere, perioada cea mai buna a fost aia in care se difuza serialul "La urgenta". Oamenii in varsta ma salutau pe strada, credeau ca-s medic, asa ca aveam, automat, respectul lor. Devenise chiar ingrijorator, la un moment dat o batranica m-a oprit pe strada si m-a intrebat ce parere am de nu stiu ce medicament. Acum exist doar in teritorii restranse, dar in nici un caz neglijabile.

● Spui despre tine ca esti un om cu prea putin tupeu. Am auzit parinti spunandu-le copiilor: "Mama, daca n-ai tupeu in ziua de azi, nu faci nimic in viata". Ce inseamna un actor cu tupeu, in ziua de azi?
● "Tupeu" e un cuvant urat. Suna aiurea. Dar de fapt e singurul cuvant care aduna in doua silabe tot ce-i trebuie unui mercenar. In ce ma priveste, lucrurile s-au cristalizat intr-un mod simplu: dau inapoi exact ce primesc. Initial, nu cer decat putina normalitate. Asa ca nu-i greu. Am sa-ti vorbesc frumos. Daca si tu o sa-mi vorbesti frumos, eu o sa continuu sa-ti vorbesc frumos. Si putem sa ramanem in relatii bune chiar daca ne dam seama ca nu putem colabora. Nu-i nici o tragedie. Sau ca tu asculti manele si eu ascult Great Lake Swimmers. Ma rog, sper ca nu-i cazul tau.

● Nu-i cazul meu. Cine-s astia? Great Lake...
● ... Swimmers. Sunt niste baieti care fac viata mai frumoasa. Au scos deja trei albume. Cam unul la doi ani, nu se grabesc. Revin la tupeu. Tupeu inseamna sa ai curajul sa recunosti ca nu exista nici o posibilitate sa legi o comunicare reala cu X sau cu Y. Ca nu vei putea lucra cu X sau cu Y. Si sa le spui si lor asta. Franc. In felul asta ii respecti si pe ei, pentru ca nu-i faci sa-si piarda vremea. Si obtii timp si energie pentru alte lucruri. Cum ar fi, de pilda, sa stai si sa asculti Great Lake Swimmers.

● Ai spus ca ai prea putina incredere in oameni desi, ca actor, te adresezi lor. De unde vine neincrederea asta?
● Din experienta de viata. Am incredere in oameni, dar increderea asta se castiga in timp. Am primit prea multe palme ca sa mai intorc si celalalt obraz. Iar asta nu inseamna ca dau eu primul. Sunt doar in garda, atat. Si mi se pare o atitudine fireasca in vremurile pe care le traim. Am incredere in spectatorul de teatru, dupa ce au trecut cinci minute si simt ca suntem pe aceeasi lungime de unda. Avem un contract, pentru doua ore. Avem o intelegere. Iar intelegerea asta spune ca trebuie sa avem incredere unul in altul. Ca sa ne bucuram impreuna de seara aia. Neincrederea apare in alte cazuri, mai concrete. Mai pamantene. Atunci cand contractul nu mai e o metafora, ci un document oficial. Atunci cand vezi ca ai fost furat cu acte-n regula, pe fata. Si cand lucrurile astea se-aduna si se repeta, ajungi sa fii mai prudent si sa-i ocolesti pe unii oameni.

Citeste interviul integral pe jurnalul.ro

+1

Mai multe fotografii

Foto: intactimages.ro