Ei i se vor alatura Andrei Cornea - eseist, publicist, istoric al artei si clasicist, doctor in filologie clasica, profesor la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, Bogdan Tataru-Cazaban - doctor in filosofie, membru al Institutului de Istorie a Religiilor din cadrul Academiei Romane, coeditor al revistei Chora. Revue d'etudes anciennes et mediavales: philosophie, theologie, sciences, si Marilena Vlad, doctor in filosofie, traducator din greaca veche, colaborator al Centrului de editare si traducere „Traditio" din cadrul Universitatii „Al.I. Cuza", Iasi.
Anca Vasiliu s-a nascut in 1957 la Bucuresti. A fost cercetator la Institutul de Istoria Artei (Academia Romana). De doua decenii s-a stabilit la Paris si activeaza de doisprezece ani la Centrul National al Cercetarii Stiintifice (C.N.R.S.). Actualmente este cercetator principal conducator de lucrari in cadrul unei unitati afiliate Facultatii de Filosofie a Universitatii Paris IV Sorbonne (Centre Leon Robin de recherches en philosophie antique). Este doctor in filosofie, abilitat sa conduca doctorate. De asemenea, sustine cursuri de istoria filosofiei antice la Universitatea Paris I, Pantheon-Sorbonne. A fost director de program la College international de philosophie (Paris, 1998‑2004). Este codirector al revistei Chora de filosofie antica si medievala, editata de Polirom. In afara acestui volum, tradus in limba romana, a mai publicat : La traversee de l'image (Desclee de Brouwer, Paris, 1994); Architectures de l'image. Monastères de Moldavie, XIVe-XVIe siecles (coeditor, Paris‑Mediterranee si Jaca Book, Paris, Milano, 1998), volum tradus in italiana si germana; Dire et voir. La parole visible du Sophiste (Vrin, Paris, 2008), volum distins cu premiul de filosofie al Societatii de Studii Grecesti (fondata la Paris in 1867). Volumul Eikon. L'image dans le discours des trois Cappadociens este in curs de aparitie la Presses Universitaires de France, Paris.
Volum Despre diafan. Imagine, mediu, lumina in filosofia antica si medievala (prefata de Jean Jolivet / traducere de Irinel Antoniu) a aparut de curind in colectia „Plural" a Editurii Polirom.
Diafanul exprima filosofic insotirea privirii cu gindul. Nici corp in sine, ca aerul, nici calitate particulara a unui corp transparent, diafanul este un nume de imprumut al luminii. Pentru Aristotel, imaterialitatea luminii asigura conditia unitatii dialectice dintre experienta sensibila si cunoasterea intelectuala. El traducea astfel, sub forma empirica, fondul comun stabilit de Platon intre identitatea fiintei si realitatea ei imediata transpusa in limbaj sau in imagine.
Toata traditia filosofiei si stiintei antice si medievale, pina la Descartes si Kepler, va utiliza diafanul pentru a defini mediul de manifestare a luminii si posibilitatea perceptiei spatiului si a culorilor. Istoria acestei notiuni traverseaza domeniile fizicii, esteticii si cosmologiei. Stiinta moderna a detronat diafanul din postura de concept operatoriu al luminii. Termenul a intrat in domeniul public al literelor. Cu pretul unei cercetari minutioase a textelor antice si medievale, cartea traseaza destinul acestei notiuni de frontiera intre imanent si transcendent.
