"Fara public nu exist..."
Pentru ca parintii sai i-au deschis ferestre si usi spre cultura, spre lume, astazi Maia Morgenstern face acelasi lucru in privinta celor trei minuni din viata ei. Tudor Aaron, Eva Lea Cabiria si Ana Isadora, cei trei copii ai actritei, reprezinta motivele zilnice de zambet, de bucurie, de cantec. Da, a fost, este si va fi mereu femeia fara ascunzisuri, fara regrete, fara taceri, fara bun ramas.
Naturala, deschisa, modesta, in ciuda aparentelor, Maia Morgenstern ne-a dat prilejul sa o descoperim de nenumarate ori prin filmele sale, prin rolurile sale, prin jocul sau fascinant. Glasul sau te cuprinde ca intr-un poem de Shakespeare, chiar daca vorbesti de la celalalt capat al firului (chiar daca telefonul este fara fir), iar emotiile te cuprind fara voie cand fetita ei plange si actrita te roaga sa o linistesti tu, caci ea nu reuseste.
Ziua ei de nastere, da... "Sarbatoresc ziua mea de nastere prin munca. Lucrez la un spectacol care a inceput sub auspicii foarte bune si foarte fericite, «Livada de visini» de Cehov. A fost o atmosfera calda la repetitii, o incredere, actori de generatii diferite, cu conceptii diferite, cu gusturi complet diferite ne-am reunit si ne-am intalnit, ne-am regasit fiecare in felul sau, in directia de scena a lui Felix Alexa. Pot spune ca ne aflam in fata unei capodopere. Sigur ca se poate discuta despre orice, si este bine sa se discute despre orice, insa pur si simplu am stat in fata unei capodopere si fiecare a gandit, a simtit, a vibrat intr-un anumit fel. Consider ca este un dar pe care ni l-a facut viata, acela de a fi avut ocazia si privilegiul sa ma confund, sa fi stat in fata acestei minuni numite «Livada de visini» de Cehov. Lucrez cu Felix Alexa... Are conceptie, dar ne asculta pe toti, e receptiv la parerile noastre. Este vorba despre comunicare, despre transfer de la regizor, despre onestitatea cu care te deschizi. E o sansa pentru fiecare sa adauge lumii o picatura de frumusete. Fara public n-am nici un rost. Nu exist. Se cuvine sa le oferim spectatorilor care redescopera teatrul lucruri frumoase, importante, de suflet, se cuvine nici sa nu ne inchidem intr-un fals turn de fildes, nici sa nu facem un soi de pact cu nimicul si cu derizoriul.
Cel mai frumos cadou a fost in copilarie si eram fericita cand se repeta: imi facea mama mea tort... Am primit si Le Petit Larousse, stiu ca m-au chemat parintii de la joaca si eram tare nemultumita si nervoasa ca-mi intrerup joaca. Mi-au daruit Le Petit Larousse en image... Eram foarte dispusa sa nu-mi placa. Eram ferm decisa sa fiu Ghita Contra si sa nu-mi placa nimic, dar... am fost fascinata si mi-aduc aminte ca pe copertile interioare avea textele multor cantece in franceza pentru copii, si cred ca asa am invatat franceza pe care o stiu." Luciditatea nu o lasa sa amorteasca. Tot timpul sunt riscuri pe care si le asuma, in speranta si cu dorinta de a le depasi. Piedicile si capcanele ii plac mult, pentru ca ii intaresc convingerile. Crede in mesaj si se pune in slujba lui.
Sursa, text si foto: jurnalul.ro
Inca doua reprezentatii Lord Of The Dance... Criticul de teatru Ion Parhon, declarat "Omul zilei" de Jurnalul National...
