"Alecsandri cultiva o boema confortabila, de om bogat, fara obligatii, ducand o existenta tacticoasa, presarata cu blande dureri si iubiri nedramatice." Scrie George Calinescu in "Istoria..." sa. E drept ca "Bardul de la Mircesti" si-a permis o viata plina de voluptati ale cunoasterii, fiind din neam de boieri, lipsit de griji materiale, dar orientandu-si destinul catre cauze demne de rangul sau. Cu cata forta si sinceritate a iubit femeile care i-au marcat existenta a putut masura doar el insusi, cert este ca o parte dintre povestile sale de dragoste au rezistat timpului, adapostite in scris.
A cunoscut-o pe sora poetului Costache Negri, Elena, de care a fost indragostit si careia i-a dedicat poezii romantice, sfasietoare, paroxistice. Elena Negri era bolnava de tuberculoza si a murit in 1847, pe un vapor cu destinatia Constantinopole. Era insotita de Vasile Alecsandri, Costache Negri si Mihail Kogalniceanu. "Tu care esti pierduta in neagra vecinicie,/ Stea dulce si iubita a sufletului meu/ Si care-odinioara, luceai atat de vie/ Pe cand eram in lume, tu singura si eu!" sunt versuri scrise de Alecsandri in amintirea Elenei. Acest poem, intitulat "Steluta", a devenit o romanta foarte cunoscuta in acele timpuri. Povestea de dragoste dintre cei doi s-a cristalizat in proza confesiva, intitulata "Jurnal de calatorie in Italia". In vara anului in care s-a stins Elena Negri, Vasile Alecsandri a fost pentru recuparare la bai, in statiunea care i-a inspirat nuvela "Balta Alba".
Citeste articolul integral in Jurnalul!
Foto: wikipedia.org
